Copiii ucraineni răpiți: de ce presiunea internațională asupra Rusiei are nevoie de un mecanism real de repatriere

Rusia continuă să folosească deportarea și transferul forțat al copiilor ucraineni ca parte a unei politici sistematice în teritoriile ocupate. Nu este vorba doar despre transportarea copiilor în Rusia sau plasarea lor în așa-numitele „tabere de reeducare”. Moscova creează condiții pentru ruperea treptată a legăturilor acestora cu Ucraina — prin modificarea documentelor, impunerea identității ruse și plasarea copiilor sub tutelă sau pentru adopție ilegală.

Deosebit de grav este faptul că această practică devine tot mai formalizată. În Lugansk, teritoriu ocupat de Rusia, potrivit informațiilor disponibile, a fost lansată o bază de date online care poate fi utilizată pentru identificarea unor potențiali adoptatori ruși ai copiilor ucraineni. În aceste condiții, problema nu se mai limitează la documentarea deportării. Este necesar să fie oprit procesul de însușire definitivă a copiilor și creat un mecanism pentru returnarea lor.

Potrivit estimărilor disponibile, la sfârșitul verii anului 2026, peste 65.000 de copii ucraineni ar fi putut fi transferați în tabere și alte instituții din Rusia. În același timp, Ucraina a respins categoric propunerile Kremlinului de a folosi copiii deportați drept obiect al unui schimb pentru prizonierii de război ruși.

Această poziție are o importanță fundamentală. Un copil nu poate deveni un instrument de negociere între state și nici nu poate fi tratat drept „resursă pentru schimb”. Returnarea copiilor ucraineni deportați ilegal trebuie să se desfășoare în conformitate cu dreptul internațional umanitar și în interesul superior al copilului.

În această etapă, în fața coaliției internaționale se află o sarcină mult mai complexă: transformarea sprijinului politic pentru Ucraina într-un mecanism permanent de identificare și returnare a copiilor.

Anastasiia Ștaltovna, expertă internațională în dezvoltare, cercetătoare și manageră principală de proiect la Parlamentary Centre of Canada, consideră că acesta trebuie să fie unul dintre obiectivele principale ale viitoarei Conferințe ministeriale de profil de la Toronto.

Potrivit acesteia, coaliția internațională trebuie să treacă „de la consolidarea politică la un mecanism concret de returnare a copiilor”.

Unul dintre instrumentele-cheie îl pot reprezenta sancțiunile individuale. Este vorba nu doar despre oficiali ruși de rang înalt, ci și despre persoanele care contribuie direct la deportarea, rusificarea și adopția ilegală a copiilor ucraineni: angajați ai serviciilor de protecție a copilului, tutori, judecători și alte persoane implicate.

O asemenea abordare permite individualizarea responsabilității. În locul unei acuzații abstracte la adresa „sistemului rus”, partenerii internaționali pot documenta un lanț concret: copilul — decizia privind transferul — instituția rusă — oficialul responsabil — modificarea documentelor — plasarea sub tutelă sau adopția.

La fel de importantă este crearea unui registru internațional pentru identificarea copiilor. Acesta trebuie să fie mult mai mult decât o listă a persoanelor dispărute. Baza de date ar trebui să conțină informații personale verificate, date privind locul posibil de aflare a copilului, modificările documentelor sale, transferurile între regiunile Rusiei și informații despre persoanele care au primit tutela asupra acestuia.

O direcție distinctă trebuie să fie gestionarea individuală a cazului fiecărui copil. După cum subliniază Ștaltovna, pentru fiecare caz trebuie desemnat un responsabil concret — un stat, o organizație internațională sau un alt mediator.

Aici poate apărea rolul practic al țărilor terțe.

Statele care mențin canale diplomatice funcționale cu Moscova ar putea îndeplini o funcție de mediere. Printre potențialii participanți, experta menționează, în special, India și China. Însă nu este vorba despre o mediere simbolică sau despre simpla transmitere a unor mesaje diplomatice.

Mediatorul trebuie să primească un mandat clar: să stabilească locul în care se află copilul, să-i confirme identitatea, să verifice legăturile de familie, să organizeze plecarea în condiții de siguranță și să asigure transferul către partea ucraineană.

Prin urmare, viitorul sistem trebuie să funcționeze nu după principiul „adresării către Rusia cu un apel pentru returnarea copiilor”, ci pe baza unei proceduri operaționale concrete.

În cea mai simplă formă, aceasta ar putea arăta astfel:

identificarea copilului → stabilirea locului aflării → confirmarea identității și a legăturilor de familie → desemnarea mediatorului internațional → organizarea returnării în condiții de siguranță → reabilitarea și reintegrarea.

Este important ca procesul de returnare să nu se încheie în momentul în care copilul trece frontiera Ucrainei. Copiii care au fost expuși ani la rând propagandei ruse pot avea nevoie de sprijin psihologic, restabilirea documentelor, reunificarea cu familia și un proces de reintegrare pe termen lung.

De aceea, mecanismul internațional trebuie să includă nu doar identificarea și returnarea, ci și sprijinul ulterior.

Potrivit Anastasiiei Ștaltovna, acest lucru corespunde celor șase direcții principale de activitate ale Coaliției: căutarea și verificarea datelor, organizarea returnării, componenta diplomatică, reintegrarea, responsabilitatea și sancțiunile.

Astfel, Conferința de la Toronto poate deveni importantă nu prin numărul declarațiilor politice adoptate, ci prin decizii concrete privind cine, cum și în ce termen va contribui la returnarea fiecărui copil ucrainean identificat.

Rusia este puțin probabil să renunțe voluntar la practica deportării și rusificării doar sub presiunea declarațiilor diplomatice. De aceea, presiunea internațională trebuie completată de un sistem de responsabilizare individuală, sancțiuni, documentare și mediere practică.

Toronto nu trebuie să devină încă o conferință bazată pe apeluri adresate Kremlinului. Rezultatul său trebuie să fie un mecanism internațional permanent, capabil să transforme stabilirea locului în care se află un copil într-un proces concret de returnare a acestuia.

În condițiile în care Rusia încearcă să rupă definitiv legătura copiilor ucraineni cu țara și familiile lor, principalul criteriu al eficienței coaliției internaționale nu trebuie să fie numărul declarațiilor adoptate, ci numărul copiilor care au fost găsiți și returnați acasă.