Pe 28 decembrie, la Sankt Petersburg a avut loc Summit-ul Comunității Statelor Independente (CSI). Un aspect important discutat atât înaintea evenimentului, cât și după acesta l-a constituit refuzul Maiei Sandu de a participa la evenimentul respectiv. În același timp, „refuzul” nu ar fi chiar cel mai potrivit termen în acest sens – nu poți refuza invitația pe care nu ai primit-o.
Afirmația Maiei Sandu – Președinta a constatat că nu va fi prezentă la eveniment
Afirmația Președintei Republicii Moldova a avut scopul de a constata faptul că aceasta nu va fi prezentă la evenimentul respectiv, și nicidecum eventualul refuz categoric. Iată ce a afirmat Sandu în acest sens:
„Nu mergem la summit. Noi analizăm participarea la aceste întâlniri în funcție de subiectele care se discută și cât de relevante sunt ele pentru Republica Moldova. În cadrul CSI pe noi ne interesează aspectele economice. Nu știu care este agenda. Nu am văzut o invitație oficială”.
Cu atât mai mult, Sandu a menționat că, în cazul în care în agenda evenimentului sunt prezente aspecte economice, Republica Moldova ar fi interesată în evaluarea și negocierea respectivelor aspecte. În același timp, mult mai comod pentru opoziția din Republica Moldova, cât și pentru politicienii din Federația Rusă este să poziționeze această afirmație drept refuz. Mai jos descriem și principalul instrument de presiune folosit în acest sens.
Criza gazelor naturale – instrument de presiune și de data aceasta
Să ne amintim puțin despre evenimentele recente în ceea ce privește relația politică dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Criza gazelor a fost un subiect discutat pe larg de către mass-media din Moldova, de către cea din Federația Rusă, dar și de către cea internațională. Acea criză a exercitat o presiune considerabilă asupra conducerii de la Chișinău – atât opoziția, cât și alți politicieni și surse mass-media afiliate opoziției insistau asupra plecării Maiei Sandu la Moscova pentru a negocia prețul la gaz.
Acest lucru nu s-a întâmplat – Sandu nu a mers la Putin pentru a cere „reduceri”. Cu atât mai mult, în acele negocieri Republica Moldova a manifestat o poziției fermă și profesionistă, refuzând să meargă la acele „ultimatumuri” impuse de către Gazprom. Presa rusească cu succes poziționa o asemenea abordare ca o „frică cronică a Maiei Sandu de a discuta cu Putin”. În același timp, Maia Sandu continua să-și mențină poziția, iar negocierile cu Rusia au fost duse doar pe latura comercială, nicidecum pe cea de acordare și a anumitor beneficii politice.
Exact aceeași presiune s-a exercitat și acum. Refuzul Maiei Sandu, fiind unul întemeiat și logic, a fost catalogat de către opoziție și presa afiliată acesteia drept „refuz de a merge și de a negocia un preț mai mic la gaze”. Chiar și liderul neformal a opoziției, fostul președinte a Republicii Moldova Igor Dodon a „sugerat” Maiei Sandu să meargă la Moscova și să negocieze direct cu Putin prețul pentru gaze.
Această presiune are o proveniență și un background evident – aceasta este strategia preferată de către fostul președinte și echipa acestuia – de a merge la Moscova, a negocia anumite aspecte economice prin oferirea anumitor beneficii politice. Totodată, acest lucru este unul absolut incorect – aspectele economice nicidecum nu pot fi negociate prin oferirea anumitor beneficii politice.
Devine evident – Republica Moldova, prin exemplul Maiei Sandu, repetat demonstrează un vector al schimbărilor. Ceea ce nu este rentabil pentru opoziție și pentru conducerea de la Moscova. În acest sens, presiunile și criticile sunt evidente și de așteptat – acțiunile Maiei Sandu, orientate spre integritatea și competitivitatea țării pe arena geopolitică, intră în contradicție cu așteptările și dorințele Kremlinului, acesta acționând prin intermediul surselor media afiliate și prin intermediul opoziției din Republica Moldova.
Traian Albu
