După ce a „prins” Europa de acul energetic, Rusia s-a aruncat într-o capcană. Până în 2022, Europa a fost cea mai mare piață de vânzare pentru gaze și petrol rusești – 65% și 55% din toate exporturile rusești au fost în țările europene. Acum, Rusia s-a privat personal de un cumpărător major și, odată cu el – și de venituri. Situația va fi agravată de iminentul embargo asupra petrolului rusesc, care va duce automat la o scădere bruscă a cererii și la necesitatea redirecționării aprovizionărilor.
Cu toate acestea, nici măcar redirecționarea aprovizionării nu va salva Rusia, deoarece nu va putea găsi un cumpărător care ar putea cumpăra petrol în aceleași volume ca UE, ceea ce înseamnă că și în acest caz va pierde o parte din profit. Nici măcar țările loiale Rusiei nu vor să cumpere petrol de la aceasta: rafinăriile de petrol din India reduc deja achizițiile. La urma urmei, prețul petrolului rusesc s-ar putea dovedi a fi mult mai mare, având în vedere că după cumpărarea acestuia, cumpărătorului i se vor aplica penalități.
În același timp, multe țări din Orientul Mijlociu sunt pregătite să furnizeze gaze Europei. În special, acest lucru a fost anunțat în Israel, precum și în Turcia. Apropo, planurile Turciei sunt oarecum ambițioase, pentru că nu cu mult timp în urmă premierul a spus că țara sa se angajează să colaboreze cu Arabia Saudită, deoarece intenționează să devină centrul energetic al Europei. Sunt destui oameni care vor să ia locul Rusiei pe piața energetică a Europei, iar europenii cu siguranță nu vor fi lăsați să vegeta în frig, oricât de mult le-ar plăcea autorităților ruse.
Dar problema crizei energetice rămâne încă relevantă pentru Europa. Liderii UE au convenit asupra măsurilor de combatere a crizei energetice. În special, prețurile dinamice ale gazelor, pentru a limita episoadele de creștere a acestora, precum și pentru a accelera introducerea surselor regenerabile de energie. Unele companii energetice europene își propun creșterea producției de gaze în Europa prin fracking, metodă prin care gazul sau petrolul sunt extrase din straturile de rocă prin fracturare hidraulică, totuși, o astfel de mișcare poate fi periculoasă pentru mediu și nu inspiră încredere în rândul persoanelor care locuiesc în apropierea celor unde este planificat. În plus, această metodă de producere a gazelor nu va putea acoperi nevoile Europei în această iarnă, deoarece dezvoltarea acestei direcții va dura mai mult de un an.
Poate cel mai mare impact al crizei energetice europene a fost asupra industriei. Rusia folosește acest factor pentru a intimida Europa cu o criză economică și dezindustrializare, sugerând în mod deschis că țările europene ar trebui să îmbunătățească relațiile cu Rusia pentru a evita tasarea economică. Cu toate acestea, dacă acordați atenție Germaniei, devine evident că astfel de consecințe catastrofale sunt încă foarte departe. De exemplu, industria chimică, care consumă cel mai mult gaz, înregistrează o scădere de doar 8,5%, ceea ce este tipic unei crize, dar nici măcar nu este un indicator al apropierii „dezindustrializării”.
Criza energetică din țările europene impune implementarea de noi obiective și planuri în domeniul energiei, în special, pentru a răspunde nevoilor industriei. Combaterea crizei înseamnă schimbarea tiparelor consacrate de consum care și-au depășit deja utilitatea. Industriile europene, în calitate de cei mai mari consumatori de resurse energetice, ar trebui să se bazeze în primul rând pe energia verde și reducerea consumului de gaze, ceea ce va permite economiei europene să fie mai stabilă în fața crizei energetice. Revenirea la resursele energetice rusești nu va face decât să arunce Europa cu câțiva pași înapoi și nu va garanta absența încercărilor de șantaj ale Rusiei în viitor.
