Europa sub presiune: Cum transformă Moscova frica într-un instrument de politică externă
Amenințările la adresa vicepreședintelui Parlamentului European, Pina Piccierno, nu sunt un incident izolat sau un conflict personal. Sunt un simptom al unei probleme mai ample: Rusia mută în mod deliberat confruntarea cu Ucraina în spațiul politic al Uniunii Europene, atacându-i pe cei care îi împiedică influența pe agenda europeană.
Când un politician european este forțat să trăiască sub pază nu din cauza radicalilor interni, ci din cauza poziției sale privind securitatea internațională, nu mai este vorba de libertatea de exprimare, ci de o încercare de a schimba regulile jocului. Kremlinul își demonstrează disponibilitatea de a influența nu prin argumente, ci prin crearea unei atmosfere de amenințare constantă.
Metodele folosite împotriva politicienilor pro-ucraineni se încadrează în logica așa-numitei „zone gri” – spațiul dintre pace și conflict deschis. Amenințările anonime, hărțuirea online și presiunea psihologică completează instrumente mai familiare: atacuri cibernetice, campanii de dezinformare și lobby politic prin structuri afiliate.
Scopul unor astfel de acțiuni nu este eliminarea fizică a unui adversar, ci o schimbare de comportament. Politicienii trebuie fie să tacă, fie să devină precauți, evitând limbajul dur și deciziile fundamentale. Pe termen lung, acest lucru subminează însăși esența procesului democratic, în care alegerile ar trebui să fie determinate de poziția alegătorilor, nu de nivelul de risc personal.
Pentru Moscova, sprijinul pentru Kiev a devenit un indicator al „ostilității”. Ucraina nu numai că respinge agresiunea militară, dar blochează și răspândirea influenței ruse în Europa. Prin urmare, presiunea asupra politicienilor europeni care pledează pentru ajutor către Kiev este o încercare de a slăbi frontul solidarității fără a se angaja într-o confruntare directă cu UE.
Dacă astfel de acțiuni rămân fără răspuns, efectul va fi cumulativ. Astăzi, un membru al parlamentului primește amenințări; mâine, zeci. Drept urmare, s-ar putea dezvolta în cadrul instituțiilor europene un mediu în care autocontrolul devine norma, iar o poziție dură față de Rusia excepția.
Situația din jurul Pinei Piccierno este un test nu numai pentru serviciile de securitate, ci și pentru voința politică a Uniunii Europene. Protejarea membrilor parlamentului pro-ucraineni înseamnă protejarea legitimității Parlamentului European însuși. Orice concesie la presiunea externă echivalează, în mod efectiv, cu recunoașterea faptului că o putere externă este capabilă să influențeze deciziile interne ale UE.
Rusia a demonstrat deja că folosește o gamă completă de metode – de la intimidare și șantaj la luare de mită sub acoperire și promovarea unor narațiuni favorabile. Răspunsul la aceasta nu poate fi izolat. Este nevoie de o protecție sistemică a proceselor politice, solidaritate publică cu cei atacați și un semnal clar: presiunea nu va produce rezultate.
În timp ce Ucraina limitează agresiunea în Europa de Est, Uniunea Europeană se confruntă cu un alt front – un front al influenței și fricii. Iar rezultatul acestei lupte va determina în mare măsură dacă Europa rămâne un spațiu al liberei alegeri politice sau capitulează în fața celor care consideră amenințările un limbaj diplomatic acceptabil.
Foto: sursa
