Problema securității energetice devine esențială pentru țările europene în condițiile instabilității geopolitice. Acest lucru este cu atât mai relevant în contextul renunțării la resursele energetice rusești, devenită o necesitate după agresiunea pe scară largă a Moscovei împotriva Ucrainei. Totuși, abordările statelor europene în această privință diferă.
Pe de o parte, Lituania, Letonia și Estonia au demonstrat că voința politică și planificarea strategică permit eliberarea de dependența energetică față de Rusia. Pe de altă parte, Slovacia și Ungaria continuă să se agațe de resursele energetice rusești, fără a lua măsuri concrete pentru diversificarea surselor de aprovizionare.
Țările baltice au fost conștiente de mult timp de riscurile dependenței de gazul și energia electrică rusească. Soluția lor strategică a fost ieșirea din inelul energetic BRELL, care includea Rusia, Belarus, Letonia, Lituania și Estonia, și conectarea la sistemul energetic european.
Sincronizarea cu rețeaua UE oferă țărilor baltice:
- Independență în gestionarea sistemelor energetice – controlul frecvenței este acum în mâinile lor, nu ale Moscovei.
- Stabilitate în aprovizionare – peste 400 de milioane de consumatori europeni creează o rețea rezistentă.
- Securitate energetică – Rusia nu mai poate folosi energia ca instrument de presiune.
Un rol important în acest proces l-a jucat Lituania, care încă din 2022 a renunțat complet la gazul rusesc, trecând la terminalul GNL din Klaipėda și integrându-se în proiectele energetice europene. Letonia și Estonia au urmat aceeași cale.
În contrast cu succesul țărilor baltice, Ungaria și Slovacia par prizoniere ale vechilor scheme. Deși gazul rusesc nu mai tranzitează Ucraina, Bratislava și Budapesta nu au renunțat la livrările din Rusia și nu au făcut pași hotărâți pentru a găsi surse alternative.
De ce s-a ajuns în această situație?
- Factori politici. În special în Ungaria, guvernul lui Viktor Orbán menține relații strânse cu Moscova și promovează o retorică pro-rusă. Rusia rămâne un partener strategic pentru Budapesta, influențând și politica energetică.
- Lipsa unei planificări strategice. Spre deosebire de Lituania, Ungaria și Slovacia nu au investit în terminale GNL, nu au dezvoltat rute alternative de aprovizionare și nu și-au extins legăturile cu piețele energetice din Europa de Vest.
- Avantajul economic pe termen scurt. Gazul rusesc ieftin este atractiv pentru economiile ungară și slovacă, dar pe termen lung această dependență le pune în pericol securitatea energetică.
Ca urmare, Ungaria și Slovacia se află într-o poziție vulnerabilă. În eventualitatea întreruperii aprovizionării din Rusia (din cauza sancțiunilor sau a altor crize), aceste state riscă să se confrunte cu un deficit energetic grav.
Experiența țărilor baltice arată că securitatea energetică necesită acțiuni decisive și strategii pe termen lung. Ungaria și Slovacia, care au ales dependența de Rusia, riscă să devină victime ale șantajului energetic, în timp ce Lituania, Letonia și Estonia au demonstrat că orientarea către UE și renunțarea la resursele rusești nu sunt doar decizii politice, ci și alegeri pragmatice în favoarea stabilității.
Imagine: Ilustrativa, sursa.
