Garri Kasparov și Mihail Hodorkovski transmit Occidentului că nu ar trebui să se teamă de un posibil haos în care ar intra Rusia nucleară, după o eventuală cădere a lui Putin. Cei doi propun un parcurs democratic care ar descentraliza puterea economică a Kremlinului și ar face Rusia mai puțin predispusă “la aventuri militare”, transmite sursa.
Într-un articol publicat în Foreign Affairs, șahistul Garri Kasparov și omul de afaceri Mihail Hodorkovski, ambii opozanți cu notorietate ai lui Vladimir Putin, fugiți din Rusia, arată că Occidentul, și în special SUA, continuă să se opună furnizării de arme de care Ucraina ar avea nevoie pentru a da lovituri decisive Armatei Ruse, de teama “haosului care ar putea însoți o înfrângere decisivă a Kremlinului”, scrie Biziday.
“Sfârșitul stăpânirii tiranice a lui Putin va schimba într-adevăr radical Rusia (și restul lumii), dar nu în modul în care gândește Casa Albă. În loc să destabilizeze Rusia și vecinii săi, o victorie ucraineană ar elimina o puternică forță revanșardă și ar stimula cauza democrației în întreaga lume”, arată cei doi.
“Regimul președintelui rus Vladimir Putin trăiește pe timp de împrumut. Valul istoriei se întoarce și totul, de la progresele Ucrainei pe câmpul de luptă până la unitatea și hotărârea durabilă a Occidentului în fața agresiunii lui Putin, indică faptul că 2023 va fi un an decisiv. Dacă Occidentul susține ferm Ucraina, regimul lui Putin se va prăbuși probabil în viitorul apropiat”.
Cei doi opozanți susțin că ar exista un grup al rușilor care susțin democrația – Comitetul de Acțiune pentru Rusia, care ar reuni toate grupările de opoziție din exil și care “fac tot ce pot pentru a ajuta Ucraina să-și elibereze toate teritoriile ocupate și să-i restabilească integritatea teritorială în conformitate cu granițele recunoscute internațional din 1991. De asemenea, planificăm ca, a doua zi după căderea lui Putin să ne asigurăm că Ucraina este despăgubită în mod corect pentru daunele cauzate de agresiunea lui Putin, că toți criminalii de război sunt trași la răspundere și că Rusia este transformată dintr-o dictatură ilegală într-o republică federală parlamentară.
Cu alte cuvinte, nu ar trebui să se teamă nimeni de sfârșitul domniei lui Putin, ci acest sfârșit ar trebui primit cu brațele deschise. Efortul lui Putin de a restabili imperiul pierdut al Rusiei este sortit eșecului, iar momentul este, așadar, propice pentru o tranziție la democrație. Dar pentru ca o astfel de transformare politică să aibă loc, Putin trebuie să fie învins militar în Ucraina. O pierdere decisivă pe câmpul de luptă i-ar străpunge aura de invincibilitate și l-ar devoala ca arhitect al unui stat în declin, făcând regimul său vulnerabil la provocări din interior.”
Kasparov și Hodorkovski mai arată că, deși riscul unui colaps rusesc, de care se tem americanii este real, acesta este mai mare cu Putin în funcție, decât într-un regim democratic, federal, în care puterea nu este militarizată și concentrată în mâna unui singur om. “După înfrângerea militară a lui Putin, Rusia ar trebui să aleagă: fie va deveni un vasal al Chinei, fie va începe să se reintegreze în Europa”, mai arată cei doi opozanți ai lui Putin, care susțin că pentru majoritatea rușilor alegere ar fi simplă.
“În doi ani de la dizolvarea regimului lui Putin, rușii vor alege o adunare constituantă pentru a adopta o nouă constituție și a determina un nou sistem de organisme regionale. Dar pe termen scurt, înainte ca acea adunare să poată fi adunată, ar fi nevoie de un consiliu de stat de tranziție cu puteri legislative pentru a supraveghea un guvern tehnocrat temporar. Nucleul său ar fi compus din ruși dedicați statului de drept, cei care au dezavuat public războiul lui Putin și regimul său ilegitim. Majoritatea au fost forțați în exil, unde am fost liberi să organizăm și să creăm o societate civilă virtuală, în absență. Astfel de pregătiri ne vor permite să acționăm rapid și să lucrăm cu puterile occidentale de a căror cooperare va avea nevoie noul guvern rus pentru a stabiliza economia. (…) Pe frontul intern, consiliul de stat ar începe să demilitarizeze Rusia, reducând dimensiunea forțelor armate și, prin extensie, costul întreținerii acestora. (…) Consiliul de stat ar urma să demareze și procesul de descentralizare a țării, transferând competențe largi către regiuni, inclusiv în sfera bugetară. Astfel de reforme ar slăbi centrul imperial atotputernic al Rusiei: dacă guvernul federal nu deține controlul total asupra finanțelor statului, atunci nu va avea mijloacele pentru a face nici aventuri militare”.
