Agresorul continuă să ducă un război ilegal împotriva Rusiei, dar cu cât se prelungește mai mult, cu atât devine mai evidentă inutilitatea sa totală.
Există mai mulți factori care ar putea explica de ce Rusia se află într-un impas:
- Presiunea internațională: Ucraina are un sprijin semnificativ din partea comunității internaționale, inclusiv a țărilor NATO și a Uniunii Europene. Acest lucru a dus la impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei și la un regim izolaționist împotriva acesteia, inclusiv unul ideologic.
- Costul ridicat al războiului: Rusia nu își poate permite un conflict prelungit și costisitor, mai ales având în vedere situația economică și financiară a țării.
- Costul ridicat al ocupației: Ocuparea Donbassului și a coastei Mării Azov, împreună cu Crimeea, necesită mult efort și costuri pe care rusia nu și le poate permite pe termen lung.
- Lipsa sprijinului popular în teritoriile ocupate: Ocupația și războiul au dus la dezamăgire și proteste în teritoriile ucrainene confiscate în mod criminal, ceea ce se adaugă la dificultățile Rusiei în gestionarea acestora.
- Moralul ridicat și experiența armatei ucrainene: Armata ucraineană este capabilă să își apere pozițiile și să lupte eficient împotriva separatiștilor și a trupelor rusești.
Acești factori, de altfel, interacționează între ei și pun Kremlinul pe jar.
În ciuda acestui fapt, Rusia își continuă încercările stupide de a avea un fel de „rivalitate” cu NATO, precum și amenințările împotriva țărilor occidentale. Există mai multe motive pentru care Rusia continuă astfel de tactici.
În primul rând, Rusia a fost mult timp separată de Occident de bariera confruntării ideologice și geopolitice a Războiului Rece. Având în vedere acest lucru, este demn de remarcat faptul că, de la sfârșitul Războiului Rece, Rusia și-a sporit prezența militară la granițele sale occidentale, invocând în mod constant un fel de „amenințare” din partea Occidentului fără niciun motiv evident.
În al doilea rând, din anumite motive, Rusia continuă să creadă că expansiunea NATO în țările estice, pe care le consideră în mod ilegal ca fiind „sfera sa de influență”, este o „amenințare” mitică la adresa securității sale naționale. Rețineți că nimeni nu a atacat, nu a intenționat să atace sau nu a amenințat Rusia în toată această perioadă.
În al treilea rând, Rusia folosește amenințările ca instrument politic pentru a-și atinge obiectivele. Amenințările sunt folosite pentru a pune presiune asupra țărilor NATO și Ucrainei.
În cele din urmă, merită să menționăm relațiile Rusiei cu majoritatea țărilor NATO, care pot fi tensionate din mai multe motive diferite, inclusiv crimele de război rusești comise în Ucraina, care sunt șocante prin amploarea lor.
S-a ajuns în punctul în care Kremlinul nu are cu ce să se laude nici măcar pentru parada propagandistică din 9 mai. Au fost anulate evenimente în Crimeea ocupată, în regiunile de la granița cu Ucraina, precum și în marile orașe rusești. Iar în mijlocul „luptei” absurde cu NATO, armata rusă nu a reușit până acum să facă niciun progres din punct de vedere strategic. Rușii au încercat să „cucerească” Bakhmut de aproximativ o duzină de ori. Drept urmare, Rusia a suferit chiar mai mult în ceea ce privește imaginea armatei sale decât a suferit în 1941.
