Situația din jurul companiei Lukoil din Moldova este mai mult decât o simplă poveste despre sancțiuni și contracte. Este emblematică pentru modul în care o mică țară post-sovietică învață să acționeze ca subiect, nu ca obiect, în jocul energetic al Kremlinului.
După ce Lukoil își pierde capacitatea de a opera în Moldova pe 21 noiembrie 2025, din cauza sancțiunilor americane, a conturilor blocate și a refuzului Trezoreriei SUA de a aproba vânzarea activelor sale, Chișinăul se confruntă cu o alegere: să-și lase infrastructura strategică în pericol sau să transforme criza într-o oportunitate.
Ministrul Energiei, Dorin Jungietu, a precizat clar că ultima opțiune este prioritară.
Guvernul ia în considerare achiziționarea depozitului Lukoil de la Aeroportul Internațional Chișinău pentru a prelua controlul asupra logisticii combustibililor și a se proteja de presiunile externe.
Această decizie are nu numai o semnificație economică, ci și geopolitică. Companiile petroliere rusești au rămas instrumentul de influență al Moscovei în Moldova timp de decenii – prin prețuri, contracte, infrastructură și conexiuni politice. Pierderea Lukoil ca furnizor este o lovitură dată însuși modelului acestei dependențe.
Chișinăul acționează pragmatic:
- Respinge oferta Lukoil de a-și vinde activele unei companii care nu îndeplinește criteriile de securitate națională;
- Simultan, solicită Statelor Unite permisiunea temporară de a coopera cu compania sancționată pentru a evita o criză a combustibililor;
- Concomitent, negociază cu România și Bulgaria, inclusiv cu Rompetrol, pentru a crea canale alternative de aprovizionare cu combustibili.
Cu alte cuvinte, Moldova nu reacționează pur și simplu – ci construiește o nouă arhitectură energetică în care partenerii europeni, nu corporațiile rusești, joacă un rol cheie.
Potrivit lui Radu Marian, șeful comisiei parlamentare pentru economie, Lukoil are la dispoziție mai puțin de două săptămâni pentru a-și vinde activele din Moldova. După 21 noiembrie, toate agențiile guvernamentale care au contracte cu această companie rusă sunt obligate să le rezilieze.
Astfel, țara urmărește efectiv „decolonizarea energetică” – un proces demult așteptat și care devine inevitabil pentru toate economiile post-sovietice.
Decizia Moldovei ar putea crea un precedent pentru regiune. Agresiunea rusă împotriva Ucrainei a forțat țările din Europa Centrală și de Est să regândească conceptul de „securitate energetică”. Pentru Moldova, care a oscilat istoric între Moscova și Bruxelles, această alegere devine acum existențială.
Lukoil pierde mai mult decât o simplă piață – pierde un instrument de influență. Iar Chișinăul primește șansa de a transforma dependența în control, iar vulnerabilitatea într-o strategie de stat.
În noua arhitectură europeană de securitate, Moldova iese treptat din categoria țărilor „de frontieră” și devine un jucător care își modelează propriile reguli.
Iar modul în care guvernul Jungietu va realiza această transformare va determina nu numai stabilitatea pieței interne de combustibili, ci și locul Moldovei pe harta energetică a Europei post-ruse.
Foto: sursa
