Toamna anului 2024 a fost un șoc pentru societatea moldovenească. Alegerile prezidențiale și referendumul privind cursul european aproape că au eșuat: doar un mic avantaj al susținătorilor eurointegrării a salvat țara de o întoarcere în orbita Moscovei. Dar Kremlinul nu s-a resemnat. Miza principală este pe alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, care ar putea deschide calea revanșei forțelor proruse.
În sud-vestul Europei, Moscova a creat pentru Chișinău două „centre de instabilitate” – nerecunoscuta Transnistrie și autonomia Găgăuză.
Transnistria, unde trupele rusești sunt prezente de la începutul anilor 1990, a servit drept instrument de presiune asupra Moldovei. Fiecare „plan de pace” al Kremlinului a fost doar o metodă de a conserva războiul și a menține țara într-o stare de incertitudine.
Găgăuzia, care a primit autonomie formal în 1994, a devenit de fapt un punct de influență rusească. Alegerile din 2023, când cu sprijinul oligarhului fugar Ilan Șor, conducerea regiunii a revenit unei persoane necunoscute, Eugenia Guțul, au transformat autonomia într-un enclav caricatural: promisiuni precum „aeroport de 100 de milioane” și „salarii mari” au rămas doar sloganuri, iar regiunea a alunecat în confruntare cu Chișinăul și dependență de ajutoarele rusești.
Moscova înțelege clar: o invazie militară directă în Moldova nu este posibilă acum. Dar destabilizarea internă este reală. Dacă partidele proruse vor obține majoritatea, țara se va confrunta cu izolare politică și economică.
Granițele cu UE și Ucraina vor fi practic blocate. Statele europene vor revizui condițiile de acordare a cetățeniei moldovenilor implicați în fraude. Comerțul și investițiile vor scădea, iar Moldova va ajunge într-o situație de „Găgăuzie mare” – un teritoriu sfâșiat de conflicte interne și supus dictatului Moscovei.
Pentru Kiev, alegerile parlamentare din Moldova nu sunt politică abstractă, ci o chestiune de securitate. Majoritatea prorusească de la Chișinău va oferi Moscovei un nou punct de presiune asupra Ucrainei.
Transnistria și Găgăuzia, împreună cu Taraclia, formează un arc de instabilitate de-a lungul frontierei sud-vestice a Ucrainei. Aici se pot organiza ușor provocări pentru a forța Kievul să redistribuie forțele și să slăbească pozițiile de pe front.
Nu este întâmplător că încă din 2022 generalii ruși declarau deschis că „ieșirea către Transnistria” era un obiectiv strategic al invaziei. Acest scenariu a fost oprit atunci doar de armata ucraineană, dar Kremlinul nu a renunțat la plan – doar a înlocuit tancurile cu tehnologiile politice.
Moldova nu trebuie să ghicească ce s-ar întâmpla dacă țara ar ajunge din nou în zona „lumea rusă”. Este suficient să privim Donbasul: o regiune odinioară prosperă, gazda meciurilor Euro-2012, care astăzi este o ruină deprimantă, cu oameni stând ore întregi la coadă după apă și trăind sub dictatura bandelor înarmate.
Mariupol, odată exemplu de dezvoltare, este acum simbol al distrugerii și al crimelor în masă. Aceasta este „alternativa Europei” pe care Kremlinul o vrea pentru găgăuzi, bulgari din Taraclia, moldoveni, ucraineni și ruși din Transnistria.
Rusia are nevoie vitală să mențină haosul pe flancul sud-vestic al Europei. Prin figuri precum Șor și Guțul, Kremlinul lansează știri false, organizează proteste plătite și formează rețele de trolli și roboți. Este un război hibrid în care miză nu este arma, ci distrugerea încrederii cetățenilor în statul propriu.
Moldova se află în fața unei alegeri critice: fie continuă drumul spre Europa, fie alunecă într-un nou „scenariu transnistrean”. Victoria forțelor proruse ar fi o catastrofă nu doar pentru Chișinău, ci și pentru Kiev, deoarece Moscova ar obține un nou instrument de presiune asupra Ucrainei.
Pentru a supraviețui, Moldova și Ucraina trebuie să acționeze împreună – să contracareze dezinformarea, să protejeze instituțiile democratice și să blocheze orice încercare a Kremlinului de a transforma regiunea într-o „zonă gri”.
#Moldova #Kremlin #Transnistria
Imagine: ilustrație, sursa
