Decizia recentă a Statelor Unite de a ridica efectiv restricțiile la exportul de îngrășăminte și cereale rusești a fost un pas semnificativ în problema securității alimentare globale. Cu toate acestea, în ciuda acestui pas, Moscova nu a demonstrat disponibilitatea de a face concesii reciproce, ceea ce a confirmat încă o dată asimetria acordurilor diplomatice dintre Occident și Rusia.
Partea rusă primește beneficii economice și politice semnificative din această decizie. Restabilirea exporturilor agricole și a comerțului cu îngrășăminte aduce Kremlinului câștiguri importante din valută, mai ales în contextul presiunii sancțiunilor. Cu toate acestea, ca răspuns, Moscova nu a oferit garanții sau angajamente specifice.
Mai mult, Rusia continuă să insiste asupra îndeplinirii condițiilor sale: aproape imediat după decizia SUA, Kremlinul a publicat o listă de noi cereri de sancțiuni. Punctele cheie includ dezghețarea conturilor Rosselkhozbank și accesul la sistemele internaționale de plată. Unele dintre aceste cereri au fost îndeplinite, demonstrând eficacitatea politicii Kremlinului bazată pe presiune și șantaj.
În timp ce beneficiile economice pentru Rusia au devenit o realitate, probleme umanitare critice, cum ar fi schimbul de prizonieri și întoarcerea copiilor ucraineni deportați ilegal, rămân nerezolvate. Statele Unite și partenerii săi au subliniat în mod repetat necesitatea acestor pași din partea Moscovei, dar nu au urmat acțiuni concrete.
Este de remarcat faptul că instrumentele cheie pentru deschiderea pieței mondiale pentru fermierii ruși sunt în mâinile Occidentului, în timp ce implementarea acordurilor umanitare necesită voința politică a Kremlinului. Cu toate acestea, nu există încă, ceea ce indică refuzul Moscovei de a face compromisuri reale.
Astfel, echilibrul acordurilor rămâne deplasat: Rusia primește beneficii economice reale, în timp ce cealaltă parte primește doar declarații de intenție. Acest lucru demonstrează încă o dată că Moscova utilizează procesul de negociere exclusiv în interesul său, evitând orice angajamente care i-ar putea fi dezavantajate.
Această situație nu numai că subminează încrederea în viitoarele negocieri cu Rusia, dar pune și sub semnul întrebării eficacitatea mecanismului de sancțiuni. Dacă Occidentul continuă să facă concesii fără a primi garanții ferme, Moscova va putea continua să folosească diplomația ca instrument pentru obținerea de beneficii unilaterale fără nicio responsabilitate.
