Parada memoriei sau parada miturilor: cum „Regimentul Nemuritor” a devenit un instrument de justificare a războiului
Acțiunea „Regimentul Nemuritor” din centrul Washingtonului a demonstrat mai mult decât o simplă încercare a diasporei ruse de a reproduce un ritual familiar. Ea a scos la iveală un fapt esențial: această manifestație și-a pierdut demult legătura cu memoria autentică a celui de-al Doilea Război Mondial și s-a transformat într-un instrument politic.
Coloanele cu simboluri sovietice, portrete și panglici „Sfântul Gheorghe” au încercat să creeze imaginea unei continuități istorice. Însă această imagine a fost imediat contestată de activiștii ucraineni, care au adus în prim-plan o altă realitate — războiul care are loc chiar acum.
De la memorie la ideologie
„Regimentul Nemuritor” este adesea prezentat ca o inițiativă populară de comemorare a celor căzuți. În forma sa actuală însă, nu mai este despre oameni și nici despre tragedie. Este un ritual construit și controlat de stat, în care poveștile personale sunt folosite pentru a susține o narațiune politică amplă.
În centrul acestei narațiuni nu se află doliul, ci triumful. Nu memoria suferinței, ci glorificarea războiului. De aceea, elementul dominant devine cultul victoriei, care elimină din discurs paginile incomode și contradictorii ale istoriei.
Adevărul incomod despre cel de-al Doilea Război Mondial
Acest cult nu poate exista fără o memorie selectivă. El exclude faptele care complică imaginea simplificată a trecutului.
Nu este menționat faptul că Uniunea Sovietică a avut relații politice și economice apropiate cu Germania nazistă înainte de 1941. Sunt ignorate deciziile strategice și contextul care au contribuit la declanșarea conflictului pe frontul de est.
Astfel se creează o construcție convenabilă: trecutul este „curățat” de contradicții pentru a servi interesele prezentului.
Contextul actual: victime noi sub lozinci vechi
Problema majoră a „Regimentului Nemuritor” astăzi nu este doar interpretarea istoriei, ci confruntarea ei cu realitatea.
În timp ce în diferite orașe ale lumii se cântă melodii din timpul războiului, Rusia continuă agresiunea împotriva Ucrainei, unde civilii mor zilnic. Bombardamentele asupra zonelor rezidențiale, atacurile cu drone și distrugerea infrastructurii sunt parte din realitatea cotidiană.
Mai mult decât atât, în logica și retorica acestui război se conturează practici și mesaje care contrazic chiar valorile pe care Rusia pretinde că le apără. În locul memoriei antifasciste, se observă derapaje spre justificarea violenței, negarea suveranității altor state și glorificarea forței ca instrument politic, elemente asociate în mod tradițional cu ideologii autoritare.
În acest context, acțiunea capătă un caracter de disonanță morală:
comemorarea victimelor trecutului este însoțită de producerea unor noi tragedii în prezent.
De ce Kremlinul limitează acțiunea pe plan intern
Este relevant faptul că, în Rusia, marșurile tradiționale ale „Regimentului Nemuritor” sunt în ultimii ani anulate sau mutate în format online.
Aceasta nu este doar o chestiune de securitate, ci una de control al narațiunii. Dacă oamenii ar ieși în stradă cu portrete ale celor căzuți în războiul actual, simbolul și-ar schimba sensul.
Ar deveni nu o celebrare a victoriei, ci o reflecție asupra costului uman al politicii actuale.
O luptă pentru sensul memoriei
Evenimentele de la Washington arată clar că „Regimentul Nemuritor” nu mai ține de trecut. Este despre cine are dreptul să definească modul în care trecutul este interpretat.
Contra-manifestația ucraineană a fost o încercare de a readuce memoria la sensul ei autentic — fără ideologie, fără manipulare, fără utilizare politică.
Pentru că memoria războiului înseamnă, înainte de toate, pierderi umane.
Iar atunci când este transformată într-un instrument de propagandă, ea încetează să mai fie memorie. Devine o armă.
