Astăzi Comitetul Internațional Olimpic trebuie să ia o decizie finală cu privire la participarea sportivilor ucraineni și belaruși la Jocurile Olimpice din 2024, care vor avea loc la Paris. 35 de țări din întreaga lume, printre care și Ucraina, s-au pronunțat deja nu numai împotriva admiterii țării agresoare și a satelitului său la evenimentul sportiv mondial, ci și-au anunțat și disponibilitatea de a boicota în întregime competiția.
Trebuie amintit că Thomas Bach, șeful mai degrabă „odios” al CIO în declarațiile și deciziile sale, a avut sentimente foarte „ambivalente” față de Putin încă de la Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci din 2014, în ciuda escaladării inițiate de Rusia în Crimeea ucraineană, care a avut loc cu mult înainte de „rezultatele” pseudo-referendumului. Rusia a lansat apoi mecanismul de ocupație încă din decembrie 2013, căci atunci oficialii îmblânzitori ai Republicii Autonome Crimeea au început să facă apel public la Rusia să introducă trupe, în timp ce activiștii din Crimeea au făcut apel la UE, cerând o reacție imediată.
Problema permiterii rușilor în cadrul „statutului de neutralitate” afectează direct reputația evenimentului și este, de asemenea, legată de manifestarea generală a grosolăniei rusești. Un astfel de caz a avut deja loc la Melbourne. Fanii pro-ruși au protestat la Australian Open Tennis Championships pentru că nimeni nu a considerat acest lucru inacceptabil și nu a reacționat la timp. Ca urmare, unul dintre manifestanți a venit în arenă purtând un tricou cu așa-numita svastică rusă în formă de „Z” latin, în timp ce alți fani au adus steaguri rusești care au fost interzise la eveniment. Unul dintre ei a „afișat” o fotografie a lui Putin.
Situația s-a repetat la un meci de tenis din primul tur al Openului Australiei, între ucraineanca Kateryna Beindl și rusoaica Kamilla Rakhimova. Atunci, fanii pro-ruși au venit cu steaguri rusești și au afișat portrete ale dictatorului lor. Așa ar trebui să arate evenimentele sportive internaționale, ca să nu mai vorbim de etica admiterii unei țări agresoare în cadrul acestora?
Exact ca și administrația cumpărată de Kremlin a concursului internațional Miss Univers, conducerea CIO dorește (în frunte cu Thomas Bach) să râvnească la propriu participarea rușilor la Jocurile Olimpice. Nimeni din Comitet nu pare să se fi simțit jenat de situația în care parada unei concurente ruse de la Miss Univers a avut loc sub bombardamentul Ucrainei, în timpul căruia o rachetă anti-navă trasă de forțele armate ruse a lovit un bloc de locuințe din Dnipro, ucigând aproximativ 50 de civili și lăsându-i pe cei mai mulți dintre ei fără adăpost și fără bunuri.
Chiar și primarul Parisului, Anne Hidalgo, a vorbit despre inadmisibilitatea participării sportivilor „neutri” din Rusia și Belarus:
„În timp ce acest război, această agresiune împotriva Ucrainei continuă, nu se poate defila la Paris ca și cum nimic nu este în neregulă, în timp ce bombele continuă să cadă asupra Ucrainei”, a declarat ea jurnaliștilor.
Reacția lui Thomas Bach la declarația publică a guvernului ucrainean potrivit căreia astfel de decizii și „inițiative” din partea CIO sunt inacceptabile și contravin complet normelor și principiilor Cartei Olimpice a fost grăitoare. La 9 februarie, presa a publicat o scrisoare scrisă de președintele Thomas Bach către Comitetul Național Olimpic ucrainean, în care acesta ataca poziția Ucrainei și a altor țări civilizate cu privire la boicotarea sportivilor din Ucraina la Jocurile Olimpice din 2024. În scrisoare, Bach recunoaște că organizația sa a fost acuzată că se află de partea greșită a istoriei, ca și cum ar fi uitat cum același comitet a permis desfășurarea jocurilor în Germania nazistă și mai târziu în URSS în secolul trecut, ceea ce era total incompatibil cu principiile Cartei.
Încercând să facă presiuni asupra Ucrainei, Bach a declarat că decizia privind „sportivii neutri” nu a fost încă „luată” și a calificat reacția Ucrainei și a altor câteva țări drept „prematură”, bazându-se, se pare, pe „poziția comitetelor olimpice și a federațiilor internaționale”. Un astfel de comportament subliniază în mod clar interesul personal al lui Bach de a permite participarea sportivilor aflați sub controlul regimului criminal al Rusiei și al Belarusului.
