Putin nu are nevoie de votul alegătorilor, ci de imaginea unanimității: Kremlinul elimină chiar și alternativa anti-război nominală

Vladimir Putin a stabilit practic principala miză a viitoarelor alegeri din Rusia înainte ca cetățenii să ajungă la urne. Președintele rus i-a îndemnat pe ruși să voteze astfel încât să demonstreze sprijinul pentru militari și să confirme existența pretinsei „națiuni unite”, solidară în jurul statului.

Apelul lui Putin a venit după excluderea din campania electorală a partidului „Iabloko” — singura formațiune care se pronunța împotriva războiului.

Totuși, este important ca amploarea reală a acestei alternative să nu fie exagerată. Chiar și înainte de excluderea „Iabloko”, opțiunea anti-război din Rusia era în mare parte una nominală. Partidul nu avea capacitatea reală de a influența direcția strategică a Kremlinului, iar sistemul politic era construit astfel încât opoziția instituțională față de război să rămână marginalizată.

Prin urmare, eliminarea „Iabloko” este relevantă nu atât prin pierderea unei forțe politice cu adevărat competitive, cât prin dispariția chiar și a elementului formal de dezacord față de război din procesul electoral oficial.

Mai întâi a fost eliminată vocea incomodă

La 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a exclus partidul „Iabloko” de la alegerile pentru Duma de Stat. Acțiunea în instanță a fost inițiată de partidul pro-Kremlin „Rodina”. Poziția acestuia a fost susținută de Procuratura Generală, Comisia Electorală Centrală și Rosfinmonitoring.

În mod oficial, decizia s-a bazat pe mai multe acuzații legate de campania electorală a partidului. Printre acestea s-au numărat utilizarea unor opere muzicale și a unor elemente de simbolistică ale altor formațiuni politice, aspecte privind finanțarea campaniei și acuzații referitoare la susținerea mișcării internaționale LGBT, declarată extremistă de autoritățile ruse.

În dosar au apărut și acuzații privind plata promovării materialelor „Iabloko” pe resurse asociate „agenților străini” și pe rețele sociale din afara Rusiei. Potrivit reclamanților, suma ar fi depășit 88 de milioane de ruble. Reprezentantul Comisiei Electorale Centrale a invocat, de asemenea, documente ale Rosfinmonitoring privind o posibilă finanțare externă, însă detaliile acestor documente nu au fost făcute publice.

După această decizie, președintele rus a început să insiste asupra necesității unei participări cât mai largi la alegeri și asupra demonstrării sprijinului pentru armată.

Lipsa alternativei devine parte a mecanismului

În acest context, declarația lui Putin potrivit căreia votul ar trebui să demonstreze că militarii ruși au în spate „milioane de oameni” capătă o semnificație aparte.

Alegerile nu mai sunt prezentate doar ca o procedură de formare a parlamentului. Ele sunt transformate într-un test public de loialitate.

În același timp, chiar înainte de excluderea „Iabloko”, alternativa anti-război avea un caracter limitat. Era mai degrabă posibilitatea de a exprima o poziție diferită în buletinul de vot decât un mecanism real prin care politica statului putea fi schimbată.

De aceea, situația actuală are un dublu efect. Pe de o parte, Kremlinul a eliminat singurul partid care se pronunța deschis împotriva războiului. Pe de altă parte, autoritățile au eliminat chiar și posibilitatea simbolică de a exprima dezacordul în cadrul sistemului electoral oficial.

Patriotismul devine filtru pentru politică

Putin a declarat că trebuie să câștige „cei mai demni”, candidați competenți și „adevărați patrioți”, pregătiți să servească statul și să îl apere de amenințări.

În condițiile politice din Rusia, această retorică dobândește o semnificație suplimentară. Noțiunea de patriotism este legată tot mai strâns de sprijinul pentru armată și pentru politica statului.

Se conturează astfel un sistem în care loialitatea față de război devine, practic, parte a criteriului de credibilitate politică.

Orice poziție care depășește aceste limite riscă să fie împinsă în afara spațiului politic permis.

Kremlinul nu are nevoie de competiție, ci de statistici

Pentru Kremlin, alegerile sunt importante nu doar prin prisma componenței viitoarei Dume de Stat.

Rezultatele scrutinului pot fi folosite ca un nou instrument de propagandă internă. Autoritățile se vor putea raporta la prezența la vot și la rezultatele finale pentru a construi imaginea unei societăți care, chipurile, susține în mod unanim politica statului și militarii ruși.

Cu cât războiul continuă mai mult, cu atât devine mai importantă demonstrarea sprijinului său intern.

Aici se vede una dintre principalele funcții ale actualei campanii electorale. Kremlinul are nevoie să împiedice apariția unei imagini politice alternative convingătoare, care ar putea pune sub semnul întrebării versiunea oficială despre unitatea societății.

Alegerea se îngustează înainte de deschiderea secțiilor de votare

Cel mai relevant aspect al acestei situații nu este doar cine va obține mandatele parlamentare. Mai important este cine primește efectiv posibilitatea de a se adresa alegătorilor.

Dacă până și o formațiune anti-război nominală este exclusă din procesul electoral oficial, iar ulterior președintele îi îndeamnă pe cetățeni să voteze în semn de sprijin pentru armată, limitele dezbaterii politice acceptate devin tot mai evidente.

Într-un asemenea sistem, alegerile seamănă tot mai puțin cu o competiție între strategii diferite pentru dezvoltarea țării. Ele devin o procedură prin care autoritățile încearcă să confirme cursul deja stabilit.

Putin nu are nevoie atât de votul fiecărui alegător în parte, cât de imaginea generală după numărarea buletinelor. Cifrele trebuie să devină dovada că societatea rusă este, chipurile, unită în jurul puterii și al războiului.

Iar chiar dacă „Iabloko” era doar o alternativă anti-război nominală, excluderea sa arată esențialul: Kremlinul nu vrea să lase în sistemul electoral nici măcar o amintire simbolică a posibilității unei poziții diferite față de război.