Anii lungi ai dictaturii criminale a lui Alexandru Lukașenko în Republica Belarus nu au trecut în zadar. Timp de aproape 28 de ani la putere, și-a distrus toți concurenții, a subjugat poporul cu represiuni și a șters aproape orice urmă de identitate și idee națională belarusă. Alexandru Lukașenko a adus Belarusul într-o situație în care a devenit oficial principalul aliat al Rusiei, țara agresoare.
În plus, a distrus metodic orice potențial economic independent al țării sale, legându-l cu forța de cizma Kremlinului. Multă vreme, a reușit să înăbușe mișcarea de protest imediat ce aceasta a început să capete amploare. 2020 a arătat că, fără ajutorul „fratelui său mai mare”, nu și-ar putea menține statutul ilegitim de președinte și nu și-ar putea dispersa mitinguri la scară largă.
După ce și-a vândut în sfârșit sufletul lui Vladimir Putin, apoi, în 2022, a pierdut complet controlul asupra situației din propriul său aparat decizional. Astăzi, Alexandru Lukașenko este o marionetă a Kremlinului, care încearcă cu disperare să „salveze fața” cu prețul viitorului poporului belarus care trăiește atât în Belarus, cât și în alte state (mai civilizate).
Summitul CSI din 14 octombrie a arătat că, chiar și printre țările post- sovietice, nimeni nu susține schizofrenia lui Vladimir Putin și satelitul său de companie Alexander Lukașenko. Președintele Kazahstanului, Kassym-Zhomart Tokayev, în fiecare remarcă nu a putut rezista dorinței de a jignit cumva nici pe dictatorul de la Kremlin, nici pe cel din Belarus.
Șeful Tadjikistanului, Emomali Rahmon, în discursul său strălucitor, a declarat direct că Rusia nu a respectat de mulți ani statele situate în Asia Centrală, iar acum, din anumite motive, speră la un fel de ajutor din partea acestora. De asemenea, reprezentanții altor republici nu au susținut niciunul dintre atacurile lui Alexandru Lukașenko privind amenințarea mitică a țărilor occidentale. Summit-ul a fost cât se poate de nereușit, după cum spun fețele nemulțumite ale noilor Fuhreri din Rusia și Belarus.
Alexandru Lukașenko este foarte conștient că nu va mai putea juca două partide și și-a pierdut, de asemenea, puterea asupra suveranității și integrității teritoriale a țării sale. El este conștient de faptul că participarea indirectă a Belarusului la război nu îi convine absolut lui Vladimir Putin. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să-și trimită armata demoralizată, nepregătită de luptă și lipsită de abilitățile necesare la război.
El nu va putea plăti în mod constant o astfel de decizie transferând în Rusia echipamentele și resursele de care are nevoie. În situația schimbării statutului Belarusului în războiul ruso-ucrainean de la satelitul Kremlinului în țara agresoare, el înțelege că se va confrunta cu o înfrângere completă, în special, din partea bielorușilor înșiși. Pe prima linie a frontului belarus-ucrainean, armata lui Lukashenko va fi întâmpinată de regimentul Kastus Kalinovsky, în interiorul unităților în sine va fi haos și sabotaj în masă.
În plus, bielorușii, care nu reușesc să obțină măcar niște arme în 2020, vor putea în sfârșit să le ia în mâinile lor, având o oportunitate excelentă pentru o lovitură militară armată în interiorul țării. Oprimați și conștienți de vinovăția lor pentru încercarea eșuată de revoluție, poporul belarus va ieși în sfârșit din subteran. În loc de marșuri pașnice la Minsk, Alexandru Lukașenko riscă să vadă o masă armată de protestatari care îi poate da soarta lui Hussein, Ceaușescu sau Gaddafi.
Aproape 30 de ani de dictatură au afectat viitorul poporului belarus. Războiul în care Vladimir Putin l-a târât pe Alexandru Lukașenko va afecta relațiile diplomatice dintre Ucraina și Belarus. Ucrainenii, care au tot dreptul să fie supărați pe vecinii lor din Belarus, încearcă să distingă regimul de popor.
Și, deși belarușii încă poartă responsabilitatea personală în situația actuală, ei continuă să facă voluntariat activ în Ucraina, să lupte în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei, să dezvolte o mișcare partizană în interiorul Belarusului și să coopereze cu Direcția Principală de Informații, transmițând mai departe toate cele necesare. Viitorul țării lor depinde de decizia pe care o iau atunci când primesc un ordin penal de a ataca Ucraina. Toată lumea din lume speră că va fi adevărat și dictatura lui Alexandru Lukașenko se va scufunda în sfârșit în uitare.
