Evenimentele recente din și cu implicarea Republicii Moldova ar putea fi analizate și într-un context geopolitic comun. Până la urmă, consecutivitatea dintre afirmațiile Maiei Sandu referitor la Transnistria, situația tensionată din Ucraina și instituirea stării de urgență ne pune pe gânduri – să fie oare aceste evenimente legate și interdependente? În acest articol analizăm instituirea stării de urgență nu doar ca măsură de extremă necesitate, dar și ca o potențială metodă de opunere a rezistenței împotriva agresiunii rusești.
Criza energetică – putea fi prevăzută din timp?
Decizia recentă a Parlamentului Republicii Moldova de a institui starea de urgență în domeniul gazelor naturale, deși, pare logică, generează o întrebare evidentă: „Nu au fost oare clare premisele acestei situații încă din noiembrie-decembrie?”. Cu atât mai mult, actualul legislativ a avut deja experiența de negocieri eșuate și incapacitate de plată pentru livrarea de gaze. Reieșind din faptul că în acest interval de timp nu s-a făcut nimic diferit, probabilitatea ca istoria să se repete era una dacă nu maximă, atunci destul de mare.
Și nici nu vorbim aici despre reacția opoziției – ea este evidentă și firească. Orice acțiune politică are anumite motive care au determinat-o – starea de urgență putea fi lansată și mai înainte, în contextul în care era evident că lucrurile, cel mai curând, nu se vor schimba. În același timp, această „tărăgănare” a adus la instituirea stării de urgență „sincronizate” cu acele evenimente, pe care le-am menționat mai sus, la începutul acestui articol.
Stare de urgență – instrument important care oferă posibilități avansate
Instituirea stării de urgență în Republica Moldova a devenit un fenomen destul de des în ultima perioadă. Totodată, reieșind din unele momente din trecutul recent, s-a dovedit că acest instrument poate fi folosit cu ușurință în anumite scopuri politice. Amintim că, odată ce este instituită starea de urgență, conducerea țării primește acces la un șir de posibilități. În același timp, aici se include și protejarea actualului legislativ – în perioada stării de urgență Parlamentul nu poate fi dizolvat.
În același timp, să nu hiperbolizăm – instituirea stării de urgență nu este un instrument cu putere globală și, firesc, nu poate avea un impact geopolitic atât de pronunțat. În schimb, starea de urgență lansată recent ar putea servi ca o demonstrație relevantă a încercărilor Federației Ruse de a exercita șantaj energetic. Să fi ales oare conducerea Republicii Moldova această abordare?
Starea de urgență – un posibil instrument prin care Republica Moldova încearcă să coboare prețul la gaz
Acesta este un alt scenariu posibil. Situația în jurul Ucrainei și Rusiei este una destul de tensionată – societatea mondială urmărește cu grijă această relație. Destul de multe acuzații „zboară” în adresa Federației Ruse într-un mod implicit, și aici, hop, și Republica Moldova, prin instituirea stării de urgență subliniază comportamentul specific al Rusiei în ceea ce privește relațiile comerciale de pe piața energetică. Aceasta poate fi acea „miză” pe care Spînu, Gavriliță și „compania” o pun în joc pentru a găsi un remediu de presiuni în negocierile cu Gazpromul rusesc.
Un asemenea scenariu, până la urmă, ar fi unul rentabil pentru Republica Moldova. Dar să nu uităm, un asemenea scenariu va fi rentabil și pentru Uniunea Europeană și NATO – organizațiile spre care și-a îndreptat cursul într-un mod pronunțat Maia Sandu și Parlamentul actual.
Recent, pe fundalul acestei stări de urgență, și Maia Sandu și-a manifestat poziția categorică în cadrul schimbului de replici dintre SUA și Federația Rusă. Efectiv, poziția Președintei Republicii Moldova era clară și evidentă și în trecut, totodată, cu greu am putea să ne amintim asemenea manifestări radicale.
Traian Albu
