În mai 2025, Ucraina s-a trezit în centrul unui scandal de spionaj care nu numai că a crescut tensiunile în relațiile ucraineno-maghiare, dar a amenințat și securitatea întregii regiuni. Pentru prima dată în istoria independenței, Serviciul de Securitate al Ucrainei a dezvăluit oficial o rețea de agenți care lucrează pentru informațiile militare maghiare. Incidentul a marcat o nouă etapă în confruntarea dintre Kiev și Budapesta – o etapă în care spionajul a devenit un instrument de presiune geopolitică.
De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, premierul ungar Viktor Orban și-a demonstrat detașarea de linia paneuropeană de sprijin pentru Kiev. Relațiile calde cu Moscova, refuzul de a furniza arme Ucrainei și retorica regulată care pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a Ucrainei au creat un fundal în care spionajul pare să nu fie un accident, ci parte a unei politici sistemice.
Colectarea datelor privind infrastructura militară a Transcarpatiei, analiza stării de spirit a populației locale și introducerea ipotetică a unui contingent de menținere a păcii indică ambiții mai largi. Serviciile de informații maghiare testau probabil apele pentru o posibilă influență sau chiar interferență într-o regiune pe care istoric o consideră „a lor”.
Deținuții au avut acces la informații critice, de la localizarea sistemelor de apărare aeriană până la date privind personalul și echipamentul militar. Unul dintre agenți, un fost militar, opera sub acoperire din 2021, ceea ce indică o planificare pe termen lung din partea Ungariei. Complice lui este o fostă militară care a transmis informații despre apărarea unității în care a servit anterior.
De remarcat este faptul că una dintre sarcinile agenților era să studieze reacția populației la posibila introducere a trupelor maghiare. Acest lucru poate indica prezența unui scenariu strategic în care Transcarpatia este privită nu doar ca o regiune de interes, ci ca un potențial punct de intervenție sub pretextul „protejării minorității maghiare”.
Răspunsul Ucrainei a fost fulgerător – arestări, suspiciuni de trădare, amenințări cu închisoarea pe viață. Ungaria a răspuns expulzând diplomații ucraineni, la care Ucraina a răspuns în natură. Această escaladare indică faptul că incidentul este de natură strategică, nu doar criminal.
Acest caz a devenit un test de turnesol pentru toată securitatea europeană. Poți avea încredere într-un aliat care, în plin război, adună informații într-o țară vecină? Cât de profund sunt instituțiile maghiare integrate în cercurile politice pro-ruse?
Problema revendicărilor teritoriale ale Ungariei asupra Transcarpatiei nu este nouă, dar până acum a rămas în cadrul narațiunilor istorice revanșiste. Apariția unei rețele de informații care studiază reacțiile la prezența militară poate marca o încercare de a transpune în practică un scenariu ipotetic.
Merită să ne amintim că tactici similare – „protecția minorităților naționale” – au fost folosite în mod activ de Rusia înainte de anexarea Crimeei și războiul din Donbass. În acest context, acțiunile Ungariei par să creeze un precedent potențial periculos, care necesită un răspuns dur nu numai din partea Ucrainei, ci și din partea NATO și UE.
Expunerea rețelei de spionaj nu a fost doar un succes operațional pentru SBU, ci un semnal de alarmă pentru întreaga lume occidentală. Ungaria, care se îndepărtează din ce în ce mai mult de valorile europene, încalcă deschis principiile bunei vecinătăți și dreptul internațional. Ucraina, la rândul ei, demonstrează că contrainformațiile sale au devenit cu adevărat eficiente.
Dacă Transcarpatia va deveni următoarea țintă a agresiunii hibride este încă o întrebare deschisă. Dar un lucru este deja clar: sub masca neutralității, Ungaria joacă din ce în ce mai mult pe terenul politic, unde regulile sunt dictate nu de principii, ci de interese.
