Ideea unirii Republicii Moldova cu România vehiculează în spațiul socio-cultural și politic moldovenesc încă de la proclamarea independenței. Dezideratul unirii s-a aflat pe agenda partidelor de dreapta, atât la centru, cât și la extremă. Partidele politice moldovenești își exprimă dezideratul unirii pentru atragerea aderenților și mizează, în primul rând, pe stimularea sentimentelor naționaliste – unirea este motivată baza identității culturale, istorice, naționale și dorința recreării momentului istoric al Actului Unirii din 1918. Apoi, elitele politice mizează pe dorința de integrare a populației Republicii Moldova în Uniunea Europeană, dorință care este însă combinată cu scepticismul față de posibilitatea aderării independente a acesteia. România este văzută fie ca principalul aliat și partener care susține Moldova în proiectul de integrare, fie ca „scurtătură” în procesul de integrare a Moldovei în UE, altfel spus, o parte a populației consideră că aderarea la UE nu se poate realiza decât prin intermediul unirii cu România. Această credință este rezultatul faptului că statul moldovean și-a pierdut legitimitatea pentru o bună parte din cetățeni, încrederea în instituțiile statului este la un nivel extrem de mic, unica posibilitate de îmbunătățire a situației interne, consideră aceștia, poate fi realizată doar prin abandonarea proiectului actual de stat și integrarea Moldovei în România. Într-un final, alte motive pentru care ideea unirii circulă în mediul social-politic și cultural este faptul că aceasta promite o viață mai bună față de ceea ce oferă și poate oferi Republica Moldova: oferă perspectiva ieșirii din sărăcia cronică care afectează populația de ani și oferă posibilitatea de deplasare/muncă în statele Uniunii Europene.
Unionismul nu este însă un instrument politic aflat doar la îndemâna partidelor de dreapta și pro-europene. Atitudinile anti-românești și anti-europene care se întâlnesc la populația rusofilă a țării pot fi ușor manipulate prin retorica „pericolului unionismului”, „ocupației românești” și „nu dăm țara străinilor”, retorică pe care a mizat PSRM-ul înainte și BECS-ul chiar la ultimele alegeri. Totuși, cel puțin conform rezultatelor ultimelor alegeri, orientarea dezbaterilor publice către problemele identitare nu a fost un instrument de succes pentru aceste partide politice. Problema corupției și sentimentul acut al nedreptăți având un ecou mai profund în percepția populației.
Atitudinile populației din Republica Moldova și România cu privire la unire
Conform sondajului de opinie Alegeri Parlamentare Afterpoll 2021, finanțat de Comunitatea Watchdog.md și Institutul de Politici Publice, realizat în iunie 2021, pe un eșantion de 1201 persoane și cu eroarea maximă de ±2.8%, la întrebarea: „La un eventual referendum cu privire la unirea Republicii Moldova cu România, dvs. ați vota pentru sau contra?”, 25,5% dintre respondenți au răspuns „Aș vota pentru unire” și 50,6 % au răspuns „contra”. Într-un alt sondaj, realizat de IMAS în aprilie 2021, pe un eșantion de 1103 respondenți și cu o marjă de eroare de ±3.0%, la întrebarea – „În varianta în care ați avea siguranța că salariile și pensiile din Republica Moldova vor deveni la fel precum cele din România, dvs. ați vota sau nu pentru unire?” – 50% dintre respondenți au răspuns că ar vota totuși unirea, principalele avantaje ale unirii fiind considerate salariile și pensiile mari sau dreptul de a munci în UE. De asemenea, în cadrul aceluiași sondaj, la întrebarea: „În varianta în care UE nu va accepta noi membri, care credeți că este cea mai bună soluție pentru Republica Moldova?” – 33% dintre respondenți au răspuns: „Să adere la UE prin unirea cu România” și 61% dintre respondenți au răspuns: „Să rămână stat independent fără a deveni membră UE”. De altfel, la sondajul IMAS, Libertatea de a fi liberi. Concluzii după 25 de ani, realizat în 2016, pe un eșantion de 1144 respondenți și cu eroarea maximă de ±3.0%, doar 19% dintre respondenți și-au exprimat intenția de a vota pentru unire și 55% contra. Astfel, se poate observa o creștere a disponibilității de a vota pentru unire la populația din Republica Moldova, creștere care se situează, în medie, la aproximativ 25 – 30% din populație.
În ceea ce privește atitudinea românilor cu privire la unire, conform unei analize realizate de Laboratorul LARICS, în vara 2021, pe parcursul anilor 2012 – 2021, în medie 66,45% dintre români susțin ideea unirii. Un alt aspect interesant pe care îl subliniază analiza LARICS este că 35,2% din totalul respondenților consideră că România ar fi o țară mai puternică dacă s-ar uni cu Moldova și totodată 32,9% consideră că aceasta ar fi o țară mai vulnerabilă în fața Rusiei în acest context. De asemenea, 16,9% ar considera că România ar deveni o țară mai bogată, în timp ce la polul opus se înregistrează un procent de 11,7% care consideră că România ar deveni o țară mai săracă.
Consecințe
În ceea ce privește posibilitatea transformării ideii unirii în realitate, atât în Republica Moldova, 35% dintre respondenții sondajelor consideră că aceasta niciodată nu se va realiza sau 5% că se va realiza peste mai mult de 20 de ani, cât și în România doar 27% consideră că unirea este necesară sau foarte necesară. De asemenea, ca această perspectivă să poată deveni realitate trebuie, mai întâi, ca elita politică moldovenească să cedeze puterea celor de la București. Lucru care, la momentul actual, este extrem de greu de imaginat. Apoi, comunitatea internațională ar trebui să aprobe această unire. Exemplul Ucrainei ne arată, pe de o parte, incapacitatea comunității internaționale de a oferi un răspuns adecvat agresiunii rusești, pe de altă parte, ne arată obsesia Federației Ruse față de extinderea granițelor NATO. O eventuală unire ar putea provoca o reacție violentă din partea actorilor internaționali. Moldova are un statut geopolitic de stat-tampon, acest lucru presupune că viitorul acesteia depinde nu doar de „voința” poporului, ci și de „bunăvoința” comunității internaționale.
În plus, nu trebuie ignorate nici conflictele interne care ar putea să se manifeste atât în Moldova, cât și în România. Dorința de integrare în UE, în Republica Moldova, este aproximativ la același nivel cu dorința de integrare în Uniunea Vamală. Astfel, o bună parte din populație s-ar opune mai mult sau mai puțin virulent acestui proiect. De asemenea, Moldova este o țară care are în componența ei regiunea autonomă Găgăuzia și regiunea separatistă Transnistria, acceptarea României pe teritoriul său a acestor regiuni conflictuale ar pune în pericol identitatea sau unitatea întregii Românii. În România, de asemenea, există comunități de unguri și ucraineni, care, probabil, și-ar putea revizui dorința de apartenență în cadrul României și s-ar alimenta alte mișcări separatiste. Astfel, programul unirii ar putea avea consecințe imprevizibile și potențial violente. Orice analiză pragmatică dictează că avantajul României, la momentul actual, este să aibă un vecin prosper și stabil și avantajul Moldovei este să aibă o politică echilibrată atât cu partenerii occidentali, cât și cu cei estici. Unirea, atâta timp cât este greu de imaginat că se va întâmpla în viitor și poate avea consecințe nedorite pe ambele maluri ale Prutului, la momentul actual, nu rămâne decât un instrument de influențare a opiniei publice aflat la dispoziția elitei politice de la Chișinău.
Ekaterina Artiomov
