Problema gazului continuă să fie mărul discordiei în societatea civilă și în discursul politic moldovenesc. Începând cu lunile septembrie – octombrie ale anului trecut, de când s-au declanșat o serie neîntreruptă de evenimente în sistemul energetic moldovenesc, plata facturilor de gaz reprezintă principala sursă de insomnie a populației, dar și a autorităților din țară. Printre problemele care ne-au ținut cu sufletul la gură în această perioadă putem aminti: expirarea contractului Moldovagaz cu Gazprom, creșterea prețului gazului pe piață până la 1000 dolari pe o mie de metri cubi și faptul că Moldova este obligată să-l cumpere la cca. 800 de dolari pe mia de metri cubi, reducerea volumului de gaz furnizat de către Gazprom în luna octombrie, semnarea unui nou contract cu Gazprom, imposibilitatea de a afla condițiile noului contract sau formula de calcul a prețului, instituirea stărilor de urgență/alertă, amenințările consecutive (noiembrie/ianuarie) ale Gazpromului cu întreruperea livrărilor de gaz în condițiile neachitării facturilor la timp, și ultima, cea mai nouă, majorarea retroactivă a prețului pentru gazul natural.
Între timp, în urma dezinformărilor, manipulărilor și a scindărilor tot mai accentuate a opiniei publice, devine tot mai dificilă evaluarea obiectivă a situației concrete. În această debandadă politică, autoritățile de la Chișinău aruncă vina în curtea SA Moldovagaz, împreună cu directorul acesteia, Vadim Ceban; opoziția, aruncă vina pe guvernarea PAS, acuzând-o de incompetență în negocierea contractului cu Gazprom; unii, acuză Federația Rusă pentru pedepsirea Republicii Moldova, în acest fel, pentru direcția pro-europeană asumată în vara lui 2021; alții, afirmă că doar CSI-ul ne-ar putea salva.
Ultima afirmație, faptul că CSI-ul ar putea fi soluția la problemele din Moldova are legătură, pe de o parte, cu nedumerirea în privința formulei de calcul a prețului gazului și, pe de altă parte, cu aspirațiile social-democrate de „transformare a Moldovei într-o zonă economică liberă între UE și CSI”.
Conform afirmațiilor oficiale, formula de calcul a prețului reprezintă un secret comercial, totuși cert este că aceasta este o „formulă mixtă în care în diferite perioade al anului se iau în calcul prețul petrolului și prețul la bursă a gazelor ”.
Însă, conform președintelui Partidului Social Democrat, Victor Șelin, din 1 februarie 2022, prețul gazului în Republica Moldova nu ar trebui să aibă legătură cu prețurile de pe bursă. Acest lucru se datorează faptului că Moldova a încheiat un contract direct cu Moldova, deoarece Moldova este o țară membră a Comunității Statelor Independente (CSI) și deoarece Moldovagaz este compania fiică a Gazpromului, prin urmare, prețul gazului nu ar trebui să fie mai mare decât în țările CSI. Ba mai mult, ar putea fi renegociat până la prețul de 220 – 240 de dolari, cu condiția ca Maia Sandu să organizeze o ședință CSI și să solicite (cu pumnul în masă) acest lucru. Uniunea Europeană are prețul legat de bursă deoarece aceasta încheie contractele de furnizare cu „Gazprom Export”, nu cu producătorul direct, așa cum are contractul încheiat Republica Moldova. Trecerea la prețul legat de bursă, conform spuselor lui Șelin, s-a realizat încă în perioada guvernului Ciocoi (31 decembrie 2020 – 6 august 2021). Această modificare ar fi fost făcută fără avizul Gazpromului.
Ideea că modificarea formulei de calcul a prețului pentru gaz nu a fost realizată, în esență, de către guvernarea actuală, ci în timpul guvernului Ciocoi este susținută și de alte voci. Această idee a fost confirmată și de către directorul Moldovagaz, Vadim Ceban, în conferința de presă susținută în data de 10 noiembrie a anului trecut. Într-adevăr, o primă modificare a formulei de calcul a avut loc în ianuarie 2021. Totuși, afirmația că această modificare a fost făcută cu sau fără avizul Gazpromului nu poate fi verificată și nu ar trebui asumată.
În ceea ce privește relația dintre prețurile din Moldova și Europa, acestea țin, în mare parte de prețul la produsele petroliere și nu au legătură cu apartenența sau nu în CSI. Conform rise.md, discuțiile între Moldova și Gazprom cu privire la trecerea la „prețuri medii europene” au avut loc și în 2005, în contextul crizei energetice de atunci. Contractul semnat în 2006, prevedea ca de la 1 ianuarie 2007, noul preț de achiziție a gazelor să fie de 170 de dolari pentru o mie de metri cubi. În anii următori, tariful urma să crească treptat, astfel încât în 2011 să ajungă la nivelul mediu european – circa 400 dolari. Contractul respectiv urma să expire în 2011 însă părțile nu au reușit negocierea unui nou contract și acesta este prelungit anual prin acorduri adiționale. De asemenea, guvernarea de la Chișinău afirmă că contractul semnat la Sankt-Petersburg, intrat în vigoare în 1 noiembrie 2021, a fost o nouă prelungire a contractului din 2006.
Afirmațiile Șelin despre faptul că apartenența Republicii Moldova la CSI ar trebui să-i procure acesteia o siguranță a prețului la gaz sunt cel puțin nefondate. Conform unui studiu din 2019, prețurile de furnizare a gazelor naturale de către Gazprom în Europa în perioada 2005 – 2012 au crescut aproape triplu, în Republica Moldova și Ucraina, în schimb, au crescut de circa 6 ori! În acea perioadă, Ucraina încă mai era membră CSI.
Din 2006 și până în prezent, prețul gazului este legat de prețul produselor petroliere. Formula actuală de calcul al prețului presupune rezultatul ruperii prețului la gaz de prețul produselor petroliere și stabilirea unui preț în funcție de cerere și ofertă (gas-on-gas competition). Lucru care este în concordanță cu tendințele globale/europene, însă care are repercusiuni majore pentru economia și așa fragilă a Moldovei.
Ecaterina Artiomov
