Analize și opinii

Ambițiile prezidențiale ale lui Șoigu vizează reducerea influenței lui Putin – analiștii de la Institutul Robert Lansing

Ambițiile prezidențiale ale ministrului rus al apărării, Serghei Șoigu, vizează reducerea influenței președintelui rus Vladimir Putin, provocând o confruntare și mai dură între forțele de securitate din țară. Acest lucru este declarat într-un articol analitic de pe site-ul Institutului Robert Lansing.

„Activitatea politică a ministrului apărării Serghei Şoigu pare a fi fără precedent. De fapt, înainte de 2014 acest lucru nu ar fi fost posibil, întrucât Putin era singurul centru de influență din Rusia. Ambițiile prezidențiale ale lui Șoigu vizează reducerea influenței lui Putin, provocând o confruntare și mai dură între forțele de securitate”, spun analiștii Institutului.

Autorii articolului mai notează că puterea în Rusia nu a fost niciodată transferată ca urmare a alegerilor democratice. Liderii se înlocuiesc fie ca urmare a unui acord ajuns la vârf, fie ca urmare a unei „lovituri de palat”. În prezent, conducătorii structurilor de putere au cele mai mari șanse să devină succesorii liderului sau să organizeze o lovitură de stat reușită. Astfel, intensificarea luptei dintre ei este un indicator al unei posibile schimbări de putere în Rusia.

Recentele declarații de ordin geopolitic ale Moscovei și campania de dezinformare evidentă pe fundalul agravării situației securității în Europa, sunt asociate cu o confruntare aprinsă între actorii politici cheie: GRU, FSB și structura de informații politice – SVR-ul. Confruntarea evoluează sub influența următorilor factori: abordarea așteptatului transfer de putere în Rusia, programat provizoriu pentru 2024, și dezechilibrul intern al sistemului politic al țării, care este în principal rezultatul luptei dintre așa-numiții „silovici”, spun analiștii.

Escaladarea confruntării interne de la Kremlin indică slăbiciunea regimului de la Moscova

Declarațiile recente de politică externă și campania de dezinformare a Moscovei, văzute pe fundalul unei situații de securitate în deteriorări în Europa, sunt legate de confruntarea la foc mic dintre actorii instituționali politici cheie: dintre Serviciul de Informații Militare ale GRU, FSB și SVR (Serviciul de Informații Externe). Confruntarea lor evoluează sub influența următorilor factori: se apropie transferul de putere așteptat în Rusia, programat provizoriu pentru 2024, și dezechilibrul intern al sistemului politic al țării, care este în principal rezultatul luptei dintre așa-zișii „silovici”, sau dintre blocul de apărare și securitate al guvernului.

În octombrie 2020, au devenit evidente semnele unei slăbiri a influenței lui Putin asupra instituțiilor statului și ale concurenței crescute între agențiile de aplicare a legii în lupta pentru putere și finanțare bugetară.

În ianuarie 2022, astfel de semnale au devenit și mai puternice. De exemplu, liderul Ceceniei, Ramzan Kadyrov, care și-a exprimat anterior loialitate deplină față de Putin, a exprimat idei care vorbesc clar despre ambițiile sale prezidențiale.

Comportamentul ministrului de Externe Lavrov pune sub semnul întrebării și stabilitatea regimului și indică anumite încercări de manevră din partea șefului Ministerului de Externe rus. Acest lucru este dovedit de faptul că cele mai radicale declarații sunt exprimate de către deputații lui Lavrov, în timp ce șeful lor stă deoparte, luând în considerare probabila variantă de a emigra din Rusia și de a-și aplica experiența și legăturile undeva în străinătate.

În prezent, politica externă a Rusiei este modelată de eforturile a cel puțin două grupuri, dintre care unul ridică miza în confruntarea cu Occidentul, în timp ce celălalt încearcă să netezească posibilele consecințe, deși face acest lucru în interesul propriilor pretenții la putere. Primul grup tinde să crească riscurile externe, având monopol în domeniul apărării, pentru a-și extinde influența asupra președintelui Putin. Ministrul Apărării Serghei Șoigu și GRU-ul au ocupat astăzi nișa ocupată cândva de șeful GRU Ivan Serov, pilonul liderului sovietic Nikita Hrușciov. Încercarea Kremlinului de a reproduce criza rachetelor cubaneze din epoca Hrușciov poate indica dominația semnificativă a GRU în procesul decizional al Kremlinului și, ca urmare, lupta acerbă a lui Șoigu pentru președinție.

Cel de-al doilea grup joacă rolul unei „brigăzi de pompieri”, demonstrându-i lui Putin disponibilitatea de a rezolva criza provocată de un alt grup, slăbind în același timp poziția acestuia din urmă. În acest sens, este posibil ca, la fel ca în cazul Hrușciov, Putin să fie în cele din urmă demis din funcție de un grup mai moderat de oficiali de rang înalt din securitate.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că aceste grupuri nu își coordonează acțiunile de politică externă, din câte se poate aprecia, ele acționează concertat pe o serie de probleme legate de politica internă.

Totodată, activitatea politică a ministrului apărării Serghei Şoigu pare a fi fără precedent. Înainte de 2014, acest lucru nu ar fi fost posibil, întrucât Putin era singurul centru de influență din Rusia. În prezent, ambițiile prezidențiale ale lui Șoigu vizează reducerea influenței lui Putin, provocând o confruntare și mai dură între forțele de securitate.

Aici este oportun să reamintim că puterea în Rusia nu a fost niciodată transferată ca urmare a alegerilor democratice. Liderii vin și pleacă fie ca urmare a unui transfer de putere, fie ca urmare a unei „lovituri de palat”. Liderii structurilor de putere au cel mai mare potențial de a fi succesorul ales al liderului sau de a aranja o lovitură de stat liniștită. Astfel, intensificarea luptei în curs între ei poate fi un indicator al unei posibile schimbări de putere în Rusia.

Această luptă este însoțită de operațiuni psihologice masive și campanii de dezinformare destinate atât publicului internațional, cât și celui intern. Scopul unor astfel de operațiuni este de a provoca alarma în rândul populației și de a demoraliza oamenii prin exagerarea amenințărilor externe. Astfel de campanii desfășurate în cadrul luptei forțelor de securitate de rang înalt înlocuiesc campaniile electorale. Ei trebuie să pregătească opinia publică pentru transferul puterii și să justifice în ochii ei apariția unui nou șef de stat în scaunul prezidențial.

Dezvoltarea ulterioară a Rusiei va depinde de rezultatul luptei de la vârful Kremlinului. Cu toate acestea, șansele ca Rusia să se angajeze pe calea dezvoltării democratice, chiar dacă o echipă de oficiali moderați câștigă, sunt extrem de mici. Este mult mai probabil ca următorul președinte, reprezentând una dintre structurile de putere, fie să continue cursul confruntării cu Occidentul, fie mai devreme sau mai târziu să recurgă din nou la acesta pentru a consolida populația și a-și asigura continuarea guvernării până la următoarea criză. Astfel, singura modalitate de a minimiza amenințările emanate din Rusia este de a lucra la epuizarea ei economică, privând-o de capacitatea de a menține un potențial ofensiv, inclusiv unul nuclear.

Traian Albu

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button