Vizita delegației ruse în trei țări africane de săptămâna trecută a oferit indicii importante despre bătălia din umbră care se poartă acum pe trei continente pentru imperiul paramilitar și propagandistic clădit de Evghenii Prigojin, care a servit armatei ruse și ambițiilor diplomatice ale Kremlinului, scrie The New York Times. Cea mai mare miză: operațiunile foarte profitabile ale șefului Wagner de pe continentul african, scrie Digi24.
Interviurile realizate cu oficiali de la Washington, din Europa, Africa și Rusia, precum și cu patru ruși care au lucrat pentru Prigojin, descriu un război murdar pentru activele șefului Wagner purtat între mai mulți jucători importanți din structura de conducere a Rusiei, printre care se numără și două servicii de informații.
Lupta este complicată, spun sursele, de loialitatea față de Prigojin pe care o arată mulți dintre cei care fac parte din armata sa privată, care ar prefera ca puterea să fie transferată către fiul lui Prigojin pentru a evita să ajungă sub controlul direct al Ministerului rus al Apărării.
„Wagner nu este doar despre bani – este un fel de religie”, a spus Maxim Șugalei, un consultant politic al lui Prigojin, care a adăugat că este mândru să facă parte din grupul de mercenari. „Este puțin probabil ca această structură să dispară complet. Pentru mine, este imposibil”.
Interviurile au dezvăluit mai multe despre campania de discreditare condusă de Vladimir Putin împotriva lui Prigojin după revolta eșuată a acestuia, inclusiv despre declarația președintelui rus pentru un grup de jurnaliști în care vorbea despre cum liderul Wagner era doar un profitor care a făcut miliarde din „aur și bijuterii”.
Chiar și după moarte, Prigojin rămâne o figură care definește Rusia lui Putin, scoțând în evidență caracterul ascuns, luptele interne și tacticile contradictorii ale Kremlinului în timp ce poartă un război împotriva Ucrainei.
El era „un semn al disfuncției, un termometru urlător”, a spus Serghei Markov, un analist pro-Kremlin de la Moscova care a spus că îl cunoștea pe Prigojin. „Dacă dai la o parte termometrul, acesta nu schimbă situația”.
Lupta pentru imperiul lui Prigojin, pe care acesta l-a asamblat pe baza contractelor primite din partea guvernului la schimb pentru serviciile oferite lui Putin, are implicații foarte profunde.
Forțele sale paramilitare au fost cele mai eficiente trupe de care dispunea Rusia în luptele din Ucraina din ultimul an, iar destrămarea grupului Wagner pune la îndoială capacitatea armatei ruse de a mai porni în ofensivă. Grupul mediatic al lui Prigojin, cu tot cu „ferma sa de troli” online, a jucat un rol esențial în atacurile lansate împotriva instituțiilor democratice din întreaga lume.
Pentru Rusia, de departe cele mai importante operațiuni desfășurate de Wagner erau cele din țările africane, precum Libia și Republica Centrafricană, acolo unde mercenarii au câștigat încredere și s-au îmbogățit susținând lideri militari și autocrați. Eforturile lor au ajutat Moscova să își răspândească influența în Africa, în același timp slăbind puteri occidentale ca Franța și SUA.
Două agenții de spionaj – SVR, serviciul de informații externe, și GRU, serviciul de informații al armatei – se luptă și ele pentru a prelua părți importante ale operațiunilor lui Prigojin.
Doi oficiali din guverne diferite au spus că SVR va absorbi cel mai probabil canalele de propagandă și dezinformare online folosite în țările străine, în timp ce Ministerul Apărării și GRU ar putea prelua operațiunile mercenarilor Wagner.
Videoclipurile publicate de Burkina Faso și Mali a vizitei delegației ruse îl arată pe generalul Andrei V. Averianov, unul dintre cei mai importanți spioni ai Rusiei, cunoscut ca fiind șeful unei unități de elită specializată în misiuni de subminare, sabotaj și asasinare în străinătate, șezând lângă Iunus-bek Evkurov, ministrul adjunct al apărării.
Oficialii din Occident consideră că generalul Averianov este principalul candidat la conducerea măcar parțială a fostelor operațiuni Wagner ce vor fi incluse într-un sistem schimbător ce va implica mai multe companii militare private.
Potrivit unui oficial din Vest, plasarea miilor de mercenari Wagner în Belarus a fost realizată doar pentru a-i oferi Kremlinul destul timp să înțeleagă ce ofițeri au complotat împreună cu Prigojin în timpul rebeliunii și să îmbunătățească măsurile de apărare împotriva unui viitor atac.
În lunile dinainte de revolta sa eșuată, Prigojin devenise din ce în ce mai curajos. În primăvară a încercat să încline balanța în războiul civil din Sudan în favoarea unui notoriu grup paramilitar prin vânzarea de rachete sol-aer, iar în februarie, oficialii americani l-au avertizat pe președintele Ciadului că Prigojin plănuiește să îl asasineze.
După ce a preluat controlul în Rostov, Prigojin l-a umilit pe Evkurov, ținându-l ostatic și certându-l. Acum, ministrul rus a avut ocazia să se răzbune – a călătorit în Siria și mai multe țări africane pentru a încerca să aducă trupele Wagner sub controlul Moscovei.
Câteva zile mai târziu, Prigojin s-a urcat împreună cu cei doi comandanți ai săi de top într-un avion care trebuia să îl ducă din Moscova la Sankt Petersburg. 19 minute după decolare avionul a început să miște haotic înainte să cadă în gol 9.000 de metri și să se prăbușească pe un câmp.
„Trei persoane care nu se adunau niciodată la un loc din anumite motive – pentru că fiecare ar fi putut să îi înlocuiască pe ceilalți la nevoie – s-au urcat în același avion”, a spus Șugalei, care primea ordine direct de la Prigojin. „Pentru mine, ăsta este principalul mister”.
Fostul consultant al lui Prigojin nu crede că guvernul rus ar putea să preia controlul grupului Wagner în totalitate. „Cred că el va prelua o parte din probleme”, a spus Șugalei, referindu-se la Pavel Prigojin, fiul șefului Wagner. „Din câte știu eu, el este pregătit să o facă”.
La Washington, oficialii spun că este prea devreme pentru a ne da seama cine va câștiga în final lupta pentru moștenirea lui Prigojin.
