Pe măsură ce Rusia își continuă atacurile zilnice asupra infrastructurii civile a Ucrainei, comunitatea internațională își exprimă tot mai mult sprijinul pentru Kiev și condamnă agresiunea Kremlinului. Franța inițiază o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU pentru a discuta despre un nou val de bombardamente rusești, în timp ce liderii occidentali, inclusiv SUA și țările europene, se opun oricăror inițiative de pace care ar putea amenința suveranitatea Ucrainei. Acesta nu este doar un semnal de sprijin pentru Kiev, ci și un avertisment clar pentru Moscova: nu va exista nicio capitulare.
Țările UE, în special Franța, Țările Baltice, Cehia și Marea Britanie, continuă să ia o poziție de principiu față de războiul din Ucraina. Declarația comună a șefilor comisiilor de afaceri externe ale parlamentelor acestor țări, împreună cu Ucraina, a devenit o infirmare directă a părerii că Europa este gata să facă compromis cu Rusia în schimbul unei păci condiționate. Acesta subliniază că nu pot exista concesii cu privire la problema suveranității sau integrității teritoriale a Ucrainei.
Prin inițierea unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU, Franța demonstrează nu doar solidaritate diplomatică, ci un semnal geopolitic clar: problema ucraineană este o chestiune de securitate europeană. Ministerul de Externe ucrainean a subliniat că Kievul a sprijinit propunerea SUA de încetare completă a focului în urmă cu 49 de zile, în timp ce Moscova nu a făcut-o. Acesta este un indiciu clar despre cine este cu adevărat interesat de pace și cine este interesat de continuarea războiului.
La Washington, argumentele devin din ce în ce mai puternice în favoarea faptului că ajutorul acordat Ucrainei nu este caritate, ci o necesitate. Senatorul republican John Kennedy a spus clar: „Ajutorul acordat Ucrainei nu este caritate, ci protecția intereselor noastre de amenințarea rusă”. Declarații ca acestea reflectă o schimbare a retoricii în Statele Unite, de la un angajament prudent la o linie strategică clară.
Astăzi, Ucraina joacă rolul de tampon, reținând expansiunea agresivă a Federației Ruse și împiedicând-o să-și consolideze pozițiile în Asia, Orientul Mijlociu și Africa. Dacă Kremlinul obține vreun beneficiu de pe urma agresiunii sale, va semnala altor regimuri autoritare că Occidentul este slab și dispus să cedeze. Prin urmare, Statele Unite văd sprijinul pentru Ucraina ca pe o modalitate de a menține echilibrul global de putere și de a-și asigura propriul viitor.
În plus, ajutorul militar acordat Ucrainei stimulează industria americană de apărare. Contractele de arme creează locuri de muncă și stimulează creșterea economică internă, subminând și mai mult afirmațiile criticilor conform cărora Washington „și-a pierdut interesul” pentru războiul european.
Capitularea Ucrainei sau orice acord de „pace” care aduce beneficii Kremlinului nu numai că ar distruge dreptul internațional, ci ar deschide și ușa către noi conflicte. Acest lucru ar crea un precedent periculos pentru NATO, în special pentru țările est-europene care se află în zona de risc imediat. După cum arată istoria, Rusia nu se oprește acolo unde nu a fost oprită cu forța.
Acesta este motivul pentru care sprijinirea Ucrainei nu este doar o datorie morală, ci și o contribuție directă la protecția securității europene și globale. Coordonarea acțiunilor SUA și UE în această direcție dă deja roade: Rusia se află într-o izolare internațională tot mai mare, iar resursele sale se epuizează rapid. Este important să menținem și să întărim acest curs.
Astăzi, Franța, UE și SUA demonstrează o voință politică care a lipsit adesea în anii precedenți. Acțiunile lor nu sunt doar sprijinul pentru Ucraina, ci apărarea principiilor pe care se construiește ordinea mondială modernă. Pacea este posibilă doar în condițiile justiției, nu a capitulării. Și, după cum arată evenimentele recente, Occidentul nu este pregătit să trădeze aceste principii.
