Frontul cognitiv al Kremlinului: cum încearcă Moscova să rescrie viitorul Moldovei
La Conferința de Securitate de la München, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a formulat ideea care definește astăzi vulnerabilitatea țării sale: Rusia poartă împotriva Chișinăului nu doar presiuni politice sau economice, ci un război cognitiv la scară largă.
Nu este vorba despre tancuri și rachete. Este vorba despre sensuri.
Frica drept instrument de influență
Principalul narativ impus de Moscova este extrem de simplu: dacă Moldova va continua integrarea europeană, „va păți la fel ca Ucraina”. Nu este o analiză, nici o prognoză și nici un argument. Este o încercare de a introduce frica în conștiința publică drept principal regulator politic.
Strategia Kremlinului se sprijină pe trei mesaje-cheie:
- Statul este slab și incapabil să-și protejeze cetățenii.
- Uniunea Europeană ar fi străină de „valorile tradiționale”.
- Alternativa la un curs pro-rus este războiul și haosul.
Astfel se creează o capcană psihologică: alegătorului nu i se oferă o alegere între modele de dezvoltare, ci între „frica de război” și „stabilitatea sub influența Moscovei”.
Atacul asupra încrederii
Sandu a oferit un exemplu elocvent: în ziua alegerilor, site-ul Comisiei Electorale Centrale a Moldovei a primit aproape un miliard de solicitări malițioase. Scopul a fost paralizarea sistemului și punerea sub semnul întrebării a legitimității votului.
Însă atacurile digitale sunt doar partea vizibilă a aisbergului. Potrivit președintei, Rusia a cheltuit pentru ingerințe o sumă echivalentă cu 2% din PIB-ul Moldovei. Este o investiție nu în infrastructură, ci în distrugerea încrederii – în alegeri, în instituții, în statul însuși.
Aceasta este esența războiului cognitiv:
lovitura nu este dată asupra teritoriului, ci asupra percepției realității.
Moldova – laborator al presiunii hibride
Sandu a recunoscut că țara sa a trecut prin aproape toate elementele războiului hibrid: șantaj energetic, operațiuni informaționale, ingerințe financiare, atacuri cibernetice.
Însă factorul decisiv rămâne cel psihologic. Dacă cetățenii sunt convinși că statul lor este neputincios, rezistența dispare înainte de orice confruntare deschisă.
Moldova devine astfel un poligon unde Moscova testează modele de influență asupra statelor cu resurse limitate și structură internă complexă.
Alegerea europeană ca chestiune de supraviețuire
În această logică, integrarea europeană pentru Chișinău nu este un proiect ideologic, ci un mecanism de autoprotecție.
Sandu subliniază că, de una singură, țara nu poate face față unei agresiuni hibride sistemice. Aderarea la UE nu este doar o perspectivă economică, ci un „scut” instituțional al democrației.
De fapt, este vorba despre alegerea între două modele de securitate:
- vulnerabilitate izolaționistă;
- reziliență colectivă în cadrul UE.
Un gest simbolic
De asemenea, s-a menționat că, dacă ar fi vorba despre Premiul Nobel pentru Pace, acesta ar trebui acordat ucrainenilor, care își sacrifică viața pentru pace. Acest accent plasează agenda moldovenească într-un context mai larg – lupta pentru spațiul democratic din Europa de Est.
Concluzie: bătălia pentru conștiință
Conflictul actual din jurul Moldovei nu este un scenariu militar în sens clasic. Este o competiție pentru interpretarea viitorului.
Kremlinul propune formula fricii.
Chișinăul propune formula integrării.
Iar de modul în care una dintre ele se va înrădăcina în conștiința publică depinde nu doar orientarea externă a țării, ci și însăși existența democrației moldovenești.
