Petru Negură este un sociolog și cercetător moldovean, născut în 1974 la Chișinău. Este doctor în științe sociale și sociologie, cu studii la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A predat la mai multe universități din Moldova și este cercetător superior la Centrul de Sociologie și Psihologie Socială. Autor de cărți și articole despre sociologia și istoria socială a intelectualilor și educației în Europa de Est, Negură coordonează și Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL.
În opinia dumneavoastră, care sunt principalele efecte sociale și culturale ale războiului Rusiei împotriva Ucraina asupra populației Republicii Moldova?
Pe baza unor date – sondaje de opinie, dar și interviuri individuale și de grup pe care le-am făcut în ultimul an cu niște colegi și cu Lilian Negură, fratele meu și profesor la Universitatea din Ottawa – aș putea să enumăr câteva efecte sociale provocate de invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022 și de războiul care durează până în prezent.
Într-o primă fază, societatea s-a solidarizat în fața unei posibile amenințări externe, dar și în raport cu refugiații ucraineni. În următoarele luni, totuși, atitudinea persoanelor față de evenimente, dar și față de refugiați, a devenit mai complicată.
Sondajele arată o societate divizată asupra cauzelor războiului. O parte semnificativă (între 30 și 40%) consideră că vinovați pentru război sunt Ucraina, conducerea Ucrainei și Vestul. O proporție comparabilă de respondenți cred că Rusia și Putin sunt de vină (vezi sondajele IMAS.md și IPP/CBS-Axa).
Unii ar putea replica că societatea moldovenească a fost mereu divizată între opțiunile geopolitice – pro-UE și pro-Rusia. E adevărat că atitudinile moldovenilor față de războiul din Ucraina se suprapun în mare parte pe opțiunile tradiționale ale moldovenilor între est și vest. Totuși, opțiunile geopolitice și atitudinea față de război nu coincid perfect. Se pare că, iar interviurile cu diverse categorii de oameni confirmă această percepție, polarizarea societății moldovenești în legătură cu războiul din Ucraina a devenit și mai gravă, iar o apropiere dintre persoanele cu atitudini pro-ruse și cele cu viziuni pro-ucrainene/ pro-vest pare acum greu de închipuit. Se observă deci o radicalizare a taberelor pro-vest și pro-est. A la guerre comme à la guerre, cum se spune.
Dar mai există un fenomen ce poate fi observat în mai multe sondaje în felul în care se distribuie atitudinile față de război: începând cu a doua jumătate a anului 2022, crește foarte mult procentul răspunsurilor „neutre” sau ambivalente față de cauzele războiului – al celor care consideră că ambele părți implicate sunt responsabile de conflict sau că niciuna din părți nu e de vină, dar și al celor care nu știu sau nu răspund (în sondajul IPP/CBS-Axa din noiembrie 2022, 23,2% dintre respondenți considerau că „nimeni” nu e vinovat, iar 18% – „nu știu/nu răspund”; procentul celor neutri/ambivalenți și a non-răsunsurilor nu s-a schimbat foarte mult în august 2023). Este posibil că volumul mare și caracterul divers și adesea contradictoriu al informațiilor despre război i-a făcut pe mulți să ia o poziție ambivalentă, rezervată sau prudentă. În plus, această opțiune ar putea reflecta totodată un comportament strategic al unei părți a moldovenilor (după cum literatura despre atitudinile ambivalente o sugerează pe alte cazuri). Așa cum a te expune tranșant asupra unui subiect controversat comportă riscuri de tensiuni în interacțiunile zilnice, mai mulți preferă să ia o poziție neutră sau echilibrată.
Am observat de asemenea în răspunsurile la o întrebare deschisă pe care am pus-o respondenților în iunie 2023 – ce vă vine în minte în primul rând în legătură cu războiul din Ucraina? – că poziționarea respondenților este mai puțin binară decât în întrebările cu răspunsuri închise, iar cea mai mare parte a lor condamnă războiul fără să sugereze neapărat un vinovat pentru conflict. Din interviuri se poate vedea de asemenea că mai mulți dintre cei neutri sau ambivalenți se pronunță în mod clar împotriva războiului, indicând nevoia unor negocieri urgente între liderii țărilor implicate pentru a preveni continuarea vărsărilor de sânge. Coroborând aceste date, se poate presupune că persoanele neutre sau ambivalente iau o poziție de compromis între cele două poziții opuse, pronunțându-se pentru valori universale greu de tăgăduit precum dorința de instaurare grabnică a păcii și condamnarea războiului.
Totuși, răspunsurile neutre, ambivalente sau rezervate față de cauzele războiului reprezintă și o atitudine în sine, nu doar un reziduu sau un compromis dintre cele două poziții antagonice (pro-ruse vs. pro-ucraineană/vest). Am putea spune că atitudinile ambivalente reflectă dorința cea mai sinceră și mai tranșantă de pace, înțeleasă ca o încetare imediată a ostilităților, în ciuda intereselor liderilor politici implicați în conflict.
Câteva persoane intervievate ne-au povestit că atunci când se întâlneau cu rudele și prietenii, care exprimau puncte de vedere diferite asupra războiului, acești respondenți „prudenți” erau acei care chemau la încetarea discuțiilor despre război pentru a se concentra pe subiectele care îi apropie și nu pe cele care-i dezbină. Sperăm că o dinamică asemănătoare ar putea lua contur și la nivelul întregii societăți. Existența unui segment neutru sau ambivalent ar putea constitui o punte de legătură dintre cele două tabere într-o fază post-conflict, care sperăm să vină cât mai curând.
Am putea presupune în lumina datelor din sondaje și a interviurilor că persoanele care ocupă spațiul de mijloc dintre cele două poziții opuse – și, se pare, ireconciliabile – ar putea dobândi o funcție latentă de mediatoare dintre cele două tabere, contribuind astfel, pe termen lung, la menținerea unui relativ echilibru și a coeziunii în societatea noastră.
În prezent, Republica Moldova găzduiește peste 90 000 de refugiați din Ucraina. În opinia dumneavoastră, ce impact a avut acest flux de refugiați din Ucraina asupra cetățenilor Republicii Moldova?
Societatea moldovenească s-a implicat în mod exemplar în susținerea refugiaților ucraineni în primele zile și săptămâni de la invazie. Un număr foarte mare de refugiați a parcurs teritoriul Republicii Moldova, iar o parte dintre aceștia a rămas în Moldova.
Sondajul IMAS.md din aprilie 2022 arată o proporție foarte ridicată, de 75%, de respondenți favorabili susținerii refugiaților ucraineni de către guvernul și societatea moldoveană. Nu am văzut între timp alte date în sondaje privitoare la nivelul de suport față de refugiații ucraineni, dar interviurile și focus-grupurile pe care le-am făcut cu colegii arată o susținere uneori ambivalentă și mai rezervată față de refugiații ucraineni la un an de la invazie. Această tendință corespunde cu o așa-numită „oboseală de compasiune” (compassion fatigue) față de refugiații ucraineni și în alte țări europene. Cei mai mulți dintre participanții la interviurile noastre își afirmă în continuare sprijinul pentru refugiați. Totuși, un anumit număr de respondenți se arată contrariați de ajutorul financiar pe care refugiații ucraineni îl primesc (mai ales din partea statelor UE), ceea ce, în opinia acestor respondenți, i-ar condiționa să nu muncească. Este nevoie de mai multă informare pentru a combate formarea unor percepții greșite.
Potrivit ANOFM, peste 1200 de cetățeni ucraineni s-au angajat formal în Republica Moldova de la începutul conflictului până la începutul anului 2024. Nu e o cifră mare, dar aceasta nu cuprinde și diversele activități neînregistrate care contribuie și ele la bunăstarea societății. Să nu uităm că un număr mare de refugiați – în jur de 45.000, după unele estimări – sunt copii, pe când marea majoritate a persoanelor refugiate adulte sunt femei care au grijă de copii și vârstnici. Cu toate acestea, este nevoie să se aplice strategii pozitive de încurajare a angajării refugiaților ucraineni (și din alte părți) în economia moldovenească, în beneficiul acestor oameni vulnerabili și al economiei țării noastre.
Nu în ultimul rând, acești refugiați aduc și un alt punct de vedere asupra conflictului, perspectivă pe care o discută cu localnicii. Mai mulți participanți la interviuri mi-au povestit despre discuțiile pe care le-au avut cu persoane refugiate despre evenimentele din Ucraina.
Un efect pozitiv pe care îl aștept în urma acestui aflux de refugiați din Ucraina este o mai mare apropiere a societății moldovene de societatea ucraineană prin relațiile mai strânse și mai călduroase între oameni.
