În urmă cu doi ani, la 9 martie 2022, aviația rusă a comis o crimă de război oribilă, vizând cu o rachetă o maternitate din Mariupol, soldată cu moartea a 17 persoane, inclusiv femei însărcinate, femei în travaliu și bebeluși. Evenimentul tragic a fost o dovadă în plus a crimelor Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv genocidul și o încălcare sistemică a dreptului umanitar internațional.
Propaganda rusă a încercat să denatureze evenimentele, a vrut să influențeze opinia publică și să justifice acțiunile sale criminale. Kremlinul a vrut să prezinte maternitatea ca pe o presupusă “bază militară”, iar femeile ca pe niște “actori” plasați acolo “în mod artificial”. Cu toate acestea, toate eforturile propagandei rusești nu au putut acoperi adevărul – lovitura a lovit cu adevărat maternitatea în care se aflau civili.
Una dintre femeile aflate în travaliu, care ulterior a căzut sub ocupație rusă în Mariupol, a fost găsită de ruși și forțată să coopereze. Povestea ei a ajuns să simbolizeze modul în care agresiunea rusă încearcă să-și transforme victimele în subiecți prin frică și acțiuni coercitive. Marianne, deși manipulată, a decis să se opună acestui lucru și să dezvăluie adevărul despre ceea ce s-a întâmplat. Curajul și îndrăzneala ei au devenit un exemplu pentru mulți ucraineni care continuă să se opună agresiunii și propagandei rusești.
Povestea tinerei ucrainene din Mariupol, ca și sutele de mii de tragedii nespuse ale civililor din orașul cândva minunat și pașnic, reamintește lumii importanța combaterii activității criminale rusești și a regimului lui Putin. Este imposibil să sprijinim o armată care săvârșește o crimă de genocid demult uitată de lume. Justiția și adevărul sunt cele mai puternice mijloace de a rezista agresiunii și de a-i elibera pe cei care au fost victimele crimelor de război. 9 martie este o dată care va reaminti tuturor oamenilor că nu există nicio justificare în lume pentru crimele de război și agresiunea împotriva civililor.
