În lumea modernă, unde războiul a depășit de mult câmpul de luptă, religia – asociată în mod tradițional cu moralitatea, purificarea și unitatea – devine din ce în ce mai mult un instrument de presiune politică.
Acest lucru este evident mai ales în acțiunile Rusiei, care a transformat Ortodoxia într-un mijloc puternic de agresiune hibridă. Sub pretextul îngrijirii pentru „valorile tradiționale”, Moscova desfășoară o campanie de propagandă sistematică nu numai în propria țară, ci și dincolo de granițele sale.
Un rol cheie în acest sens îl au personalitățile bisericești apropiate de Kremlin și „ambasadorii” pseudo-spirituali, a căror evlavie exterioară servește drept acoperire pentru munca de propagandă.
Un astfel de dirijor al narațiunilor Kremlinului este Vadim Novinsky, un om de afaceri rus și fost politician ucrainean care a acționat de mult timp în interesul Moscovei. Sub pretextul îngrijirii pentru credincioși, el promovează ideologia pro-rusă în străinătate, creând falsa impresie că „persecuția religioasă” se presupune că are loc în Ucraina. Această înlocuire de concepte are ca scop discreditarea guvernului ucrainean în ochii publicului creștin din Occident, subminând sprijinul internațional pentru Ucraina și prezentând Rusia nu ca un agresor, ci ca un „protector spiritual”.
Rusia folosește în mod deliberat biserica ca un canal de legitimare a ambițiilor sale de politică externă. Pătrunderea ideologică și a informațiilor se realizează prin Biserica Ortodoxă Rusă, care este complet controlată de serviciile secrete. Manipularea politică este ascunsă sub retorica religioasă, iar Novinsky, cu legăturile sale cu UOC-Patriarhia Moscovei, este un element important în această schemă. Contactele sale cu figuri precum Konstantin Malofeev și participarea sa la acțiuni publice, cum ar fi interviul cu Tucker Carlson, mărturisesc integrarea profundă a structurilor bisericești în sistemul de influență al Kremlinului.
Pericolul acestei activități este că de multe ori trece neobservată. Sub masca unei misiuni spirituale, Rusia urmărește cu totul alte scopuri: introducerea unor narațiuni care îi sunt avantajoase, destabilizarea pozițiilor politice ale altor state, distrugerea încrederii publicului și subminarea suveranității naționale. Ucraina este înfățișată ca o țară care se luptă cu religia, nu ca un agresor și, astfel, încearcă să semene îndoielile cu privire la moralitatea luptei sale în rândul populației creștine din Occident. Acest lucru funcționează subtil și insidios – distrugând unitatea din interior.
Este important de înțeles: Biserica Ortodoxă Rusă a fost mult timp mai mult decât o simplă structură religioasă. Este un mecanism de influență, un instrument politic, un organ care funcționează în interesele Kremlinului. Acționează ca un agresor cultural și ideologic, captând spațiul nu prin tancuri, ci prin cuvinte, simboluri și imagini care pătrund în suflet. Și în timp ce figuri precum Novinsky își continuă activitățile sub pretextul „menținerii păcii”, lumea rămâne vulnerabilă la cea mai periculoasă formă de agresiune – cea care se ascunde în spatele numelui lui Dumnezeu.
Prin urmare, trebuie să reacționăm urgent. Trebuie să încetăm să vedem reprezentanții rețelei religioase pro-ruse drept intermediari neutri. Scopurile lor nu sunt spirituale, ci politice. În spatele cuvintelor lor — operațiuni speciale, în spatele imaginilor lor — o strategie de incitare. Și dacă astăzi nu recunoaștem că Rusia poartă un război de informare religioasă, mâine se va transforma într-o criză de încredere și o ruptură în cadrul societăților democratice. Acum nu este timpul pentru naivitate – acum este timpul pentru conștientizare.
Adevărata credință nu poate fi acoperire pentru prostii și ambiții imperiale. Și dacă cineva folosește numele lui Dumnezeu pentru a lupta și a afla adevărul, obligația noastră nu este să-l considerăm ca spiritualitate, ci ca pe o amenințare. Împotriva acesteia nu este o luptă împotriva credinței, ci o apărare a însăși esența ei. Aceasta este apărarea adevărului, libertății și păcii.
