Până nu demult, Republica Moldova a absentat de pe arena geopolitică internațională. Conducerea pro-rusă își setase un vector clar pentru politica externă, iar încercările de a se orienta spre o politică externă echilibrată păreau a fi mai mult „pentru protocol”. În aceste circumstanțe, inaugurarea în funcție de Președinte a Maiei Sandu a reprezentat, în sine, o schimbare majoră pentru politica externă a Republicii Moldova.
De aici se conturează și principalul obiectiv al actualei politici promovate de către Sandu și echipă – „reanimarea” relațiilor externe multilaterale și promovarea parcursului european. Atingerea acestui obiectiv, sau un progres semnificativ în această direcție ar însemna, implicit, reducerea influenței Federației Ruse asupra proceselor politice și economice din țara noastră.
Un asemenea scenariu nu este unul acceptat de către Federația Rusă și, respectiv, de actorii politici din opoziție. Deși forțele opoziției sunt modeste în cadrul legislativului actual, deputații au promis că își vor „îndeplini munca în calitate de opoziție, promovând interesele cetățenilor”. În acest articol analizăm în ce măsură opoziției îi reușește acest lucru și dacă aceasta apără „interesele cetățenilor”, dar nu promovează interesele altor forțe politice din extern.
Igor Dodon vs Conducerea actuală: liderul informal al opoziției care s-a retras în scurt timp după ce a fost învins
Să revenim puțin la perioada ultimelor alegeri parlamentare. Decizia socialiștilor de a se alinia cu comuniștii și de a-l plasa drept lider pe Vladimir Voronin a demonstrat, de fapt, „expirarea” politică a lui Igor Dodon. Deja atunci devenise evident că nici în calitate de lider al opoziției, acesta nu va reuși să facă față noului vector promovat de noua conducere.
Igor Dodon a mai întreprins câteva acțiuni de a comenta lucrul actualului legislativ, dar de fiecare dată comentariile pe care le făcea păreau să lucreze împotriva sa: acesta doar sublinia anumite aspecte la care nu a lucrat conducerea precedentă, și care, implicit, sunt asumate de noua conducere. Intenția acestuia este cât se poate de clară – are un obiectiv bine setat de către conducerea de la Kremlin. În același timp, aparițiile acestuia în spațiul mass-media devin tot mai rare, actorul politic prezentând tot mai puțină vulnerabilitate pentru conducere și tot mai puțin folos pentru opoziția actuală.
Ilan Șor – promovează interesele cetățenilor prin munca în opoziție?!
Deși până nu demult, în context politic, partidul Șor nu prezenta mare valoare, ultimele alegeri au demonstrat vice versa. În aceste circumstanțe, Șor nu ratează ocazia să folosească notorietatea pe care a obținut-o în fața cetățenilor și lucrează asiduu pe partea de opoziție. În același timp, dacă ar fi să analizăm afirmațiile și propunerile lui Ilan Șor, acestea fie sunt din categoria fantasticului, fie dau clar de înțeles că Șor nu percepe modul în care funcționează anumite procese de ordin politic, social, economic.
Venind cu propuneri condamnate din start la refuz (Ilan Șor, cel mai curând, este și el conștient de acest lucru), Șor încearcă prin orice preț să atragă atenția asupra unei eventuale incompetențe a conducerii. Motivația acestuia, la fel, este una foarte clară – Șor este conștient de faptul că actuala conducere are toate pârghiile necesare pentru a transforma, cu timpul, statutul său de fugar politic în statutul de condamnat.
Până la criza energetică, subiectul preferat al opoziției a fost gestionarea situației pandemice. În condițiile actualei crize energetice, opoziția vehiculează intens subiectul respectiv, promovând ideea de negociere cu Gazpromul rusesc (negocieri care ar presupune, evident, oferirea de anumite avantaje politice Federației Ruse). Totodată, chiar și în aceste circumstanțe conducerea reușește să se poziționeze bine, nu reacționează în exces la provocări din partea opoziției. Acesta este un indicator destul de bun și promițător.
Antonio Bors
