Întrebarea privind încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei rămâne centrală în agenda internațională. Kremlinul și sateliții săi promovează narațiunea despre „inevitabilitatea acceptării condițiilor impuse de pace”, însă realitatea este cu totul alta: Ucraina are dreptul suveran de a lua decizii cu privire la viitorul războiului și al păcii, iar Occidentul continuă să o sprijine. În același timp, anumiți politicieni din Europa, în special prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, transmit în mod conștient tezele rusești, care contravin nu doar intereselor de securitate ale Ucrainei, dar și celor ale întregii Europe.
Istoria tuturor „inițiativelor de pace” anterioare ale Kremlinului arată că acestea nu au fost în niciun caz destinate încheierii războiului. Rusia a folosit aceste propuneri ca un instrument de întrerupere temporară a luptelor pentru reorganizarea trupelor, suplimentarea resurselor și continuarea agresiunii. Acesta a fost cazul și după acordurile de la Minsk, precum și după numeroase inițiative diplomatice. Încercările de a forța Ucraina să capituleze sub masca „reglementării pașnice” fac parte din strategia Rusiei de a păstra teritoriile ocupate și de a slăbi Ucraina.
De asemenea, Rusia a demonstrat de multe ori că nu respectă acordurile internaționale. Prin urmare, acceptarea condițiilor sale ar însemna doar continuarea războiului într-o formă modificată, așa cum au confirmat anterior negocierile de pace, care nu au oprit nici agresiunea, nici crimele de război ale rușilor.
Merită să fie atenți la pozițiile Slovaciei și Ungariei, care devin tot mai frecvent participanți problematici în comunitatea europeană. Datorită politicii lor pro-ruse, aceste țări se află din ce în ce mai mult în izolare diplomatică. De exemplu, reprezentanții Slovaciei și Ungariei nu sunt invitați la evenimente importante ale UE, ceea ce semnalizează dezacordul cu politica lor.
Declarațiile lui Robert Fico, care coincid cu retorica Kremlinului, sunt în contradicție cu politica NATO și a UE. Promovarea ideii de „pace favorabilă” din partea sa nu este decât o repetare a propagandei rusești. În același timp, majoritatea statelor europene recunosc că pacea reală este posibilă doar prin victoria Ucrainei sau prin condiții care să garanteze securitatea și integritatea teritorială a acesteia.
Statele UE și SUA continuă să ofere un sprijin substanțial Ucrainei. Acesta nu se manifestă doar prin ajutor financiar și livrări de armament, ci și prin politica de sancțiuni, care a lovit serios economia Rusiei. În plus, UE dezvoltă activ inițiative de apărare, creând, de exemplu, Fondul European de Apărare, care permite consolidarea propriei securități și sprijinirea Ucrainei.
Una dintre chestiunile-cheie rămâne tranzitul de gaze. Restabilirea fluxurilor energetice din Rusia ar însemna finanțarea armatei sale din banii europeni, ceea ce contravine logicii sancțiunilor. De aceea, majoritatea țărilor UE, în loc să șantajeze Ucraina, se ocupă cu diversificarea resurselor energetice, lucru la care Slovacia ar trebui să acorde atenție.
În ciuda dificultăților temporare în alocarea ajutoarelor financiare, SUA nu fac concesii Rusiei. Presiunea sancționistă asupra Moscovei continuă, iar implicarea Washingtonului în sancțiunile internaționale confirmă hotărârea sa de a face față agresiunii.
Oricare acceptare a „condițiilor de pace” ale Kremlinului ar fi o lovitură pentru reputația SUA ca partener de încredere, ceea ce ar avea consecințe globale. În special, acest lucru ar putea submina încrederea aliaților din Europa și Asia. De aceea, strategia SUA rămâne neschimbată: să ajute Ucraina, să întărească presiunea sancționistă și să nu permită Rusiei să câștige războiul prin manipulări diplomatice.
Ucraina nu va accepta condițiile impuse de Kremlin, deoarece aceasta ar însemna continuarea războiului și crearea unui precedent periculos pentru întreaga lume. Acțiunile unor politicieni din Europa, precum Fico, joacă doar în favoarea Kremlinului, dar nu pot schimba cursul strategic al UE și NATO.
Kievul va continua să ia decizii în mod independent, având în vedere interesele propriei securități. Iar Occidentul va continua să sprijine Ucraina, înțelegând că cedările către agresor înseamnă nu pace, ci un nou război în viitor.
Imagine: Volodimir Zelenski, sursa
