Ucraina a solicitat aderarea la UE pe 28 februarie, în mijlocul unui război de amploare, când trupele de ocupație se aflau deja în regiunea Kievului. Mișcarea Ucrainei a stabilit tendința, și multe țări au preluat-o, în special Moldova și Georgia, care s-au aplicat și câteva zile mai târziu, și Finlanda și Suedia, care și-au abandonat statutul neutru de lungă durată și au aplicat pentru aderarea la NATO.
Prin declanșarea unui război neprovocat împotriva Ucrainei, Rusia a obținut efectul opus asupra problemei integrării europene a Ucrainei și Moldovei, care în acest moment sunt deja candidate la UE, și, de asemenea, în ceea ce privește politica de neextindere a NATO la est – datorită aderării Finlandei, granița Rusiei cu Alianța aproape se va dubla.
După 24 februarie, puțini oameni cred că statutul neutru poate proteja într-un fel împotriva unei invazii militare ruse, iar acest lucru irită foarte mult Federația Rusă, deoarece a pierdut fără speranță una dintre pârghiile de control asupra situației geopolitice din Europa, datorită propriilor acțiuni. Aproximativ aceeași situație s-a întâmplat și cu mulți politicieni europeni, pentru că dacă înainte de 24 februarie mulți oameni au încercat să mențină un echilibru în relațiile cu Ucraina și Federația Rusă, atunci după ce a devenit imposibil să se respecte.
Din ce în ce mai mulți politicieni europeni își exprimă sprijinul pentru Ucraina nu numai prin cuvinte, ci și inițiază transferul de asistență militară și, de asemenea, susțin fără echivoc integrarea sa europeană. Astfel, pe 29 august, cancelarul german Olaf Scholz a declarat că țările din Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova și, eventual, Georgia ar trebui să devină membre ale UE. Dar, în urmă cu un an, Germania a cooperat activ cu Rusia în multe domenii, în special în construcția gazoductului Nord Stream 2, iar acum perspectiva punerii sale în funcțiune este extrem de vagă, în cazul în care nu absente, la toate.
Cu propriile sale mâini, Rusia a realizat că acum este practic izolată de întreaga lume și a pierdut ocazia de a-și dicta în mod deschis termenii în schimbul unor garanții de securitate iluzorii pentru alte țări. Și, în același timp, Federația Rusă nu își pierde speranța de a influența politicile altor state suverane, cu ajutorul propagandei și al politicienilor pro-ruși din Europa. Rusia va pune bețe în roțile Ucrainei și Moldovei, răspândind narațiunea că nu sunt pregătiți să adere la UE, deși acest lucru nu este fundamental cazul. Ambele țări fac muncă internă, iar consecințele sale interferează foarte mult cu activitățile forțelor pro-ruse, un exemplu este actualizarea legislației în domeniul mass-mediei, care interzice activitatea resurselor prin care Federația Rusă își promovează propaganda.
Este posibil ca Rusia să ridice problema aderării Ucrainei la UE și NATO la discuții, manipulând faptul că, în schimbul unui statut nealiniat, trupele ruse vor fi gata să părăsească o parte din teritoriile ocupate. Dar, din nou, experiența tristă arată că semnarea oricăror acorduri cu Federația Rusă este o risipă de hârtie fără sens, un exemplu viu al Memorandumului de la Budapesta, pe care Rusia l-a încălcat cu îndrăzneală în 2014, ocupând Crimeea și invadând teritoriul regiunilor Donețk și Lugansk și continuă să îl încalce până în prezent.
Extinderea UE și a NATO este un fenomen extrem de dureros pentru Rusia și va încerca cu siguranță, pe de o parte, să convingă de incapacitatea alianțelor și, pe de altă parte, să convingă că își deschid porțile prea repede, având în vedere Ucraina și Moldova, care, datorită muncii active, pot conta pe aderarea la UE într-un timp mai scurt decât aceleași țări din Balcanii de Vest. care a depus o cerere la începutul anilor 2000, dar încă nu a acordat statutul de candidat.
Țările balcanice însele, în ciuda distanței geografice față de Federația Rusă, rămân încă un fel de insulă de speranță, datorită sentimentelor pro-ruse ale autorităților și a unui anumit strat al populației. Rusia beneficiază de orice neliniște în această regiune, deoarece va provoca instabilitate în Europa și va înstrăina țările de mult așteptata aderare la UE.
În acest context, va fi oportun să comparăm Rusia cu o tumoare canceroasă, care prin influența sa otrăvește statele, provoacă procese negative în societate și privează posibilitatea dezvoltării și prosperității ulterioare. Trăind în trecutul său imperial, Rusia încă mai crede că poate dicta cererile sale către alte țări ca și cum ar mai aparține acesteia. Dar acele zile sunt de mult apuse și fiecare țară care a fost vreodată sub ocupație sau influență rusă are acum dreptul de a decide singură în ce direcție să meargă și cu cine să se unească.
Atât războiul Rusiei cu Ucraina, cât și orice alt război sau conflict la care este implicată Federația Rusă este în mod inerent o luptă între trecut și viitor și încep exact în momentul în care statul decide să iasă de pe calea care duce la stagnare și lipsa oricăror perspective. UE și NATO, spre deosebire de Rusia, nu trăiesc în trecut și nu se adaptează la toate realitățile lumii moderne și sunt, de asemenea, pregătite să ofere garanții reale de securitate aliaților lor. Nu este surprinzător faptul că acolo aspiră acele țări care au învățat experiența amară a cooperării și a „prieteniei” cu Federația Rusă.
