Dacă ar fi să analizăm relația dintre Gazprom și Republica Moldova, am putea observa cum aceasta se modifică într-un mod curios odată cu anumite evenimente politice din Republica Moldova. Cu siguranță, nu este o noutate – rușii aplică această strategie pe larg și nu doar în raport cu Republica Moldova. În același timp, oricum rămâne interesant să urmărim aceste „metamorfoze”, care reprezintă un exemplu reprezentativ al modului în care interesele comerciale cu ușurință pot fi influențate de către cele politice.
Gazprom și livrarea gazelor către Republica Moldova – instrument de presiune politică
Situația Republicii Moldova este una complicată momentan și într-o oarecare măsură „predeterminată” de acel parcurs istoric pe care l-a cunoscut relația cu gigantul energetic. Moldovagaz în acest context reprezintă acea monedă de schimb prin care Gazpromul parcă ar oferi guvernării de la Chișinău acel sentiment de control asupra situației, deși, în același timp, gigantul energetic controlează direct „filiala” sa din Moldova. Această situație nu lasă loc pentru prea multă inspirație – conducerea țării de fiecare dată se pomenește limitată de lipsa pârghiilor de influență și gestionare a crizelor energetice.
Un alt aspect care ne dă clar de înțeles că Federația Rusă manipulează prin intermediul Gazpromului constă în faptul că, deși suma datoriilor în perioada conducerii pro-ruse era mult mai mare (circa 400 milioane dolari), Gazpromul nu venea cu ultimatumuri, așa cum preferă să o facă destul de des în ultima perioadă.
Evident, criza energetică reprezintă un instrument foarte comod în ceea ce privește crearea provocărilor suplimentare pentru conducerea actuală. Acest lucru se face cu un scop bine determinat – de a arăta cetățenilor eventuala incompetență a guvernării în ceea ce privește negocierea cu Gazpromul rusesc. Partea reală, însă, constă în faptul că drept consecință a guvernelor-eșec din trecutul independent și puțin glorios al țării noastre, momentan conducerea chiar nu dispune de nici un instrument adecvat prin intermediul căruia ar putea negocia cu Gazpromul.
Necesitate acută de a contracta un alt furnizor
Cazul Moldovagaz ar putea fi considerat, într-o oarecare măsură, caz „închis”. Gazpromul nu va renunța la pachetul de control în cadrul companiei, ceea ce nu va permite Republicii Moldova să negocieze adecvat și deplin condițiile de livrare. Din punct de vedere comercial, Moldovagaz a demonstrat nu doar o dată incapacitatea de a-și onora procesul operațional. În modul în care funcționează în prezent, compania nu generează valoarea pentru țară și cetățeni – unica valoarea generată este cea pentru Gazprom și pentru interesele politice ale Federației Ruse.
Anume acest motiv ar trebui să determine guvernarea să revină la planul din toamna anului trecut – inițiativa de găsire a furnizorilor alternativi – fie din Europa, fie din SUA. Doar în așa mod Republica Moldova va putea impune Gazpromul să aleagă – fie construiește o relație bazată pe etică și aspecte pur comerciale, fie pierde o bună parte din livrările către Republica Moldova. Doar un asemenea scenariu permite reducerea influenței pe care Federația Rusă o exercită de fiecare dată prin șantajul energetic.
Guvernarea continuă să caute compromise, dar practica mondială demonstrează că este destul de complicat să negociezi cu rușii atunci când aceștia au toate pârghiile de influență în propriile mâini. În asemenea circumstanțe, compromisul ar însemna doar o amânare a lucrurilor care, de fapt, nu pot fi amânate sau evitate.
Antonio Bors