Dependența energetică a Republicii Moldova față de Federația Rusă și Gazprom este evidentă astăzi. Cu atât mai mult, această dependență este de tip istoric – Republica Moldova nu a avut experiențe relevante de renunțare la gazul rusesc. Există anumite motive care determină incapacitatea actuală a Republicii Moldova de a obține livrări de gaze naturale din surse alternative. În același timp, necesitatea de a identifica asemenea surse devine tot mai evidentă.
Influența Gazpromului se face resimțită și în cazul Uniunii Europene
Din punct de vedere energetic, de Gazprom este dependentă nu doar Republica Moldova, dar și întreaga Uniune Europeană. Conform datelor Statista, 47% din importul total de gaze în Uniunea Europeană revine gigantului energetic Gazprom. Important de menționat este că această pondere este doar în creștere, ceea ce creează premise reale ca în scurt timp acest indicator statistic să depășească pragul de 50%.
Lansarea Nord-Stream are scopul de a reduce anumite riscuri legate de continuitatea livrărilor de gaze naturale în Europa. În același timp, se anticipează că pe fundalul acestui eveniment va crește și volumul de gaz livrat de către Gazprom în UE. În asemenea circumstanțe dependența energetică a Uniunii Europene va deveni și mai pronunțată, iar pentru țările mici cu parcurs european (precum este Republica Moldova) misiunea se va complica și mai mult.
Cât de actual și posibil ar fi ca Republica Moldova să apeleze la gaz din surse alternative?
Soluții alternative sunt disponibile mereu, întrebarea ar fi cât de fiabile și rentabile din punct de vedere financiar ar fi aplicarea acestora. Evident că și condițiile actuale, impuse de către cei de la Gazprom, sunt departe de ceea ce ne-am dori. În același timp, furnizarea gazelor din aceeași Polonie, cel mai curând, nu va micșora facturile cetățenilor.
Atunci când vorbim despre gaz din surse alternative este necesar de menționat și incapacitatea temporară a Republicii Moldova din punct de vedere a infrastructurii. Este destul de complicată contractarea întregului volum de gaze necesar de la un singur furnizor din UE. În același timp, pentru a putea asigura livrarea pe mai multe canale este necesar de implementat anumite modificări de infrastructură. Acest aspect a reprezentat un obstacol semnificativ și în cadrul încercărilor de a obține livrări din surse alternative, întreprinse în octombrie 2021.
În acest context, conducerea țării ar trebui să valorifice această perioadă „asigurată” cu gaze naturale (într-o măsură „cât de cât”). Pregătirea infrastructurii corespunzătoare ar trebui să devină un obiectiv prioritar în acest sens, astfel încât, la următoarea criză, Republica Moldova să fie capabilă să recepționeze gaze naturale simultan de la mai mulți furnizori din UE.
Situația energetică actuală – pârghie perfectă pentru Federația Rusă
Între timp, în condițiile unei capacități reduse de a contracta livrarea de gaze naturale din surse alternative, în Republica Moldova se formează circumstanțele perfecte pentru aplicarea șantajului energetic. Federația Rusă folosește pârghia energetică pentru a-și promova interesele politice și pentru a reduce din reputația conducerii actuale.
Opoziția pro-rusă nu ratează nicio ocazie de a vehicula subiectul gazului cu referire la incapacitatea guvernării de a negocia prețul gazului cu cei de la Gazprom. De remarcat este că opoziția actuală nu a avut experiența de dirijare a crizelor de acest tip, deși, pe timpurile guvernării sale, datoriile Republicii Moldova față de Gazprom ofereau mult mai multe motive de îngrijorare pentru ruși.
Antonio Bors
