Se știe că, nu cu mult timp în urmă, Ungaria a semnat un contract cu rusul Rosatom pentru construirea a două unități de energie pentru Centrala Nucleară Paks. Mișcarea subliniază rolul activ al Rusiei în utilizarea sectorului său nuclear ca instrument de menținere a influenței în UE. Cu toate acestea, având în vedere rolul lui Rosatom ca parte integrantă a regimului Putin, sprijinul său pentru activități teroriste și prezența instalațiilor nucleare, este necesar să se ia în considerare imediat impunerea de sancțiuni acestei organizații. Acordul dintre Ungaria și agresor este unul dintre fundamentele atitudinii dubioase de astăzi a țării față de Ucraina. Ungaria nu se alătură sancțiunilor europene împotriva Federației Ruse, încercând în mod constant să blocheze adoptarea acestora, iar guvernul Orban nu se obosește să repete narațiunile pro-Kremlin în ciuda faptului că oamenii țării nu susțin un astfel de curs pro-rus.
Una dintre principalele teze care justifică necesitatea sancțiunilor împotriva lui Rosatom este aceea că exportul de combustibil nuclear rusesc și construcția de reactoare au devenit un instrument al influenței Moscovei asupra Europei. Interesele agresorului în acest domeniu pot fi urmărite nu numai în Ungaria, ci și în multe alte țări.
Merită spus că Ungaria, care poartă un dialog cu agresorul privind extinderea centralei nucleare Paks, poate fi privită drept „calul troian” al Rusiei în Europa. Amendamentele la contractul de extindere a centralei nucleare, la care lucrează Budapesta și Moscova, confirmă această teză și mărturisesc activitățile comune ale celor două țări în timpul agresiunii ruse din Ucraina.
În UE, un sfert din electricitate este produsă de centrale nucleare, iar 18 din 103 unități de energie depind de combustibilul nuclear furnizat de Rosatom. Acest lucru creează o dependență semnificativă de tehnologia nucleară rusă și de combustibil. Mai mult, încă trei reactoare funcționează cu combustibil ruso-francez. Rusia, profitând de poziția sa de monopolist pe piața tehnologiilor nucleare sovietice, a format un mecanism de dependență pentru țările care consumă astfel de tehnologii. Acest lucru amenință securitatea energetică și suveranitatea țărilor care devin dependente de sectorul nuclear rusesc. Totuși, spre deosebire de Ungaria, majoritatea țărilor UE încearcă să rezolve problema dependenței de Federația Rusă. Ungaria doar o extinde.
O problemă separată este că la CNE Paks, atât în timpul construcției, cât și în exploatare, este planificată participarea activă a „specialiștilor” ruși. Având în vedere crimele Rusiei din Ucraina, unde s-a dat dovadă de neglijență și lipsă de profesionalism în întreținerea instalațiilor nucleare, devine evident că Kremlinul nu are dreptul la dialog cu lumea civilizată în domeniul securității nucleare. De asemenea, merită amintit că recentul bombardament rusesc asupra hidrocentralei Kakhovka a afectat și riscurile nucleare, cu care Federația Rusă încearcă criminal să convingă Ucraina să „negoce” în condițiile lui Putin. Cea mai mare centrală nucleară din Europa (ZNPP) este încă ocupată de Rusia. „Specialiștii” agresorului de mai bine de un an, în „cooperare” cu armata Federației Ruse, creează un număr imens de manipulări și amenințări la adresa siguranței radiațiilor. Având în vedere așa-numita experiență „sovietică” a Federației Ruse la centrale, nu se poate concluziona că orice centrale nucleare care sunt proiectate sau operate de ruși sunt sigure. Europa nu are nevoie de o altă amenințare nucleară.
