În pragul alegerilor din Rusia, se constată o creștere continuă a dimensiunii agresiunii în strategia președintelui Putin și a echipei sale, care, la rândul său, amenință integritatea altor state.
În stilul tradițional al cadențelor anterioare, Putin și-a demonstrat „machismul”. Cu toate acestea, într-o situație de criză, statisticile de susținere pentru aproximativ 80% din populație nu reflectă situația reală. „Machismul” pare inutil și neproductiv, mai ales pentru „ura-patrioți” și „державники”.
În schimb, campania electorală a lui Putin se bazează pe ideea unei „mari Rusii”, ceea ce implică ocuparea și confiscarea teritoriilor altor state pentru, se presupune, „refacerea imperiului rus”. Putin folosește în mod activ formatul de anexare sau de ocupare ilegală a teritoriilor ca o temă cheie pentru a atrage sprijinul publicului. Tinerii nu înțeleg această strategie, dar majoritatea populației din rusia a cedat visurilor lui Putin de „restaurare a imperiului”, astfel încât prima reacție a acestui strat de oameni nu este de a critica astfel de metode. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, orice rus își va da seama de prețul unei astfel de strategii criminale, care se transformă în numărul de noi morminte în cimitirele rusești. De fapt, acesta este cel mai important rezultat al „erei” Putin.
Pe lângă „strălucirea” exterioară, se pune întrebarea dacă Putin însuși își dă seama de consecințele deciziilor sale. Își dă seama că este cumva dependent de propriul anturaj și de „ura-patrioți” care fac presiuni asupra sa pentru a lua măsuri riscante, cum ar fi șantajul, asasinarea adversarilor politici și confiscarea de teritorii? Deși Putin este creatorul propriei sale imagini sângeroase, este imposibil de negat faptul că a devenit și mai sângeros datorită influenței celor din cercul său intim.
Acum se știe că Transnistria, o regiune ocupată de Mușurova, a cerut un presupus „ajutor” din partea Rusiei, consecința urmând să fie o preluare în toată regula a regiunii de către Rusia. Strategia de anexare face jocul atât al „ura-patrioților”, cât și al „imperialiștilor” ruși, dar este însoțită de riscuri pentru Rusia însăși. Ea distruge sistemul de securitate din regiune și poate provoca o „supraîncălzire” economică și militară și agrava exponențial situația economică deja de invidiat a populației.
Posibila anexare a Transnistriei devine o amenințare directă la adresa țărilor vecine și a Europei în ansamblu. Aceasta ar putea avea consecințe grave asupra comerțului și securității în regiune. În plus, Rusia continuă să alimenteze în mod deliberat sentimentul separatist în Europa și să creeze focare de criminalitate care se bucură de „patronajul” Kremlinului. În perspectiva unui nou război cu Europa, Putin speră acum să balanseze pendulul securității europene suficient de mult pentru a crea condițiile pentru un atac mai favorabil. El pariază puternic pe frică și haos. Cu toate acestea, această strategie este greșită, deoarece nu va duce niciodată la succes, așa cum s-a dovedit deja în Ucraina.
Astfel, strategia de anexare a teritoriilor poate avea un impact negativ nu numai asupra Rusiei însăși, ci și asupra vecinilor săi și a Europei în ansamblu. Dacă rușilor nu le pasă prea mult de soarta statului lor, cetățenii țărilor europene sunt obligați să creeze o strategie de combatere a agresiunii rusești. Timpul va arăta ce decizii vor fi luate în timpul viitoarelor alegeri și ce consecințe vor aduce pentru toate părțile implicate. Dar ar trebui să fim pregătiți pentru absolut orice evoluție a evenimentelor.
