Terorismul este o amenințare internațională care a afectat omenirea de mulți ani. Această problemă pare de nerezolvat, atotcuprinzătoare și înspăimântătoare, dar este ceva „nou” în istoria noastră?
Esența terorismului constă în utilizarea cruzimii inumane împotriva civililor pentru a-și atinge obiectivele. Ele pot fi ideologice, politice și religioase. Acest fenomen și-a început istoria în secolul al 18-lea, odată cu apariția mișcărilor sikariyas (fanatici) în Palestina, asasini în teritoriile Iranului și Siriei moderne, Thagas (Fansigars) în India. Ei au fost uniți de motive religioase și de ignorarea absolută a legilor moralității și umanității.
Este necesar să se distingă trei termeni similari: „teroare”, „terorism” și „terorism de stat”. Teroarea este violența folosită de un stat împotriva propriilor cetățeni. Pionierii acestui fenomen au fost iacobinii în timpul Marii Revoluții Franceze și a fost moștenit de bolșevici. Terorismul implică violența unui grup fără autoritate de stat asupra civililor sau asupra funcționarilor aflați la putere. Cel mai adesea, nu este susținută în societate. Dar terorismul de stat este o amenințare pentru o țară întreagă pentru întreaga lume. Un astfel de fenomen nu este susținut doar de autorități, ci are și o bază legislativă și este aprobat și de agențiile de aplicare a legii. Adesea, un astfel de regim caută „dușmani” interni, folosind un aparat de regresie împotriva lor. Cea mai mare amenințare a sa este dezlănțuirea războaielor, sub forma începutului „operațiunilor militare speciale” și a subminării securității internaționale în ansamblu.
Aceste trei fenomene nu au ocolit secolul nostru. 11 septembrie 2001 părea să sublinieze ceea ce omenirea este din nou forțat să se confrunte în bătălia teribilă pentru pacea mondială. Organizația Al-Qaeda, Statul Islamic, talibanii, regimul lui Saddam Hussein se înscriu pentru totdeauna în istoria terorismului internațional. În plus, există țări care manifestă așa-zisa prietenie cu astfel de regimuri – Siria, Coreea de Nord, Iran, Sudan și, mai recent, Federația Rusă. Lista „sponsorilor de stat” ai terorismului a inclus Cuba, Libia, Irak și Yemenul de Sud. Un astfel de statut este dificil de contestat, este ușor de dovedit, dar istoria Federației Ruse ne arată un alt exemplu. În ciuda numărului mare de crime din această țară, Statele Unite s-au îndoit de mult timp de relevanța atribuirii unui astfel de statut Rusiei. O petiție din 2014 pe site-ul «We the People» al Casei Albe a strâns un număr record de semnături din întreaga lume, dar guvernul a refuzat să acorde Rusiei și regimului său de la Kremlin acest statut. Acest lucru a fost întâmpinat cu o rafală de critici nu numai din partea Ucrainei, care a fost forțată să lupte pentru independența sa, securitatea cetățenilor și a teritoriului, ci și din partea activiștilor, politicienilor întregii comunități internaționale. Cazul MH-17 a fost comparat cu atacurile islamiste, punând o întrebare mut: de ce rusia nu merită să primească statutul nu numai de „sponsor al terorismului”, ci și de „stat terorist”.
Februarie 2022 a deschis ochii dubioșilor la realitățile agresiunii ruse. Acest lucru a făcut posibilă adoptarea în cele din urmă a unei rezoluții în Senatul SUA la 10 mai 2022, pentru a atribui Rusiei statutul de „sponsor al terorismului”.
Cu toate acestea, atacurile teroriste și crimele de război comise de armata rusă cu sprijinul guvernului său țipă literalmente că acest stat este periculos pentru întreaga lume. Încălcarea Convenției de la Geneva, a regulilor de război și a statutului însuși al unei „operațiuni militare speciale”, inclusiv retorica Kremlinului, obligă la recunoașterea terorismului de stat care operează în Rusia. Un atac cu rachete asupra Administrației Regionale de Stat Harkov, un atac aerian asupra teatrului și maternității Mariupol, bombardarea centrului comercial Retroville din Kiev și a centrului comercial Amstor din Kremenciuk, bombardarea Administrației Regionale de Stat Mykolaiv, atacul asupra gării din Kramatorsk, centrul Vinnitsia, numeroase atacuri cu rachete asupra clădirilor rezidențiale din Seversk, Chasovoy Yar, Odessa, Cernăuți, pe întreg teritoriul Ucrainei – acestea sunt crime de război și atacuri teroriste țintite! Dacă regimul lui Saddam Hussein și-a bătut joc de oameni și a fost recunoscut ca terorist, atunci de ce genocidul poporului ucrainean din Bucha, Irpen, Mariupol, Izyum, Gostomel și zeci de alte orașe trece neobservat?
Până la evenimentele din februarie 2022, această țară a organizat epurări în teritoriile ocupate ale Ucrainei, batjocorind oamenii din așa-numitele „subsoluri”. Și timp de 8 ani, Rusia a fost cea care a terorizat populația Ucrainei, lansând rachete în zonele rezidențiale din Donețk, Lugansk, în timp ce își albea acțiunile cu propaganda Kremlinului.
Omenirea luptă de 3 secole împotriva teroriștilor, terorii, statelor teroriste și regimurilor. În acest timp, au fost adoptate un număr mare de acte juridice internaționale, a fost creat un sistem de securitate internațională, au fost scrise volume întregi de literatură științifică specială și un număr foarte mare de oameni, din păcate, au murit. Toate acestea sunt inutile și nu putem învinge niciodată terorismul?
„Trebuie să luptăm împotriva terorismului, dar în primul rând ceea ce obligă oamenii să devină teroriști”, a declarat Mohammed ElBaraday, politician egiptean, diplomat și laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Recunoașterea Rusiei ca „stat terorist” ar trebui să înceapă cu motivele pentru care a putut ignora ordinea juridică internațională. Una dintre ele este ipocrizia, vanitatea și indiferența unor persoane importante din politica mondială care nu au auzit și acum nu vor să audă vocile celor care își riscă viața în fiecare zi în lupta nu pentru „bunăstarea” economică și „acul energetic”, ci pentru pacea, libertatea și fericirea generațiilor viitoare.
#Rusia #stat_terorist #amenințare_internațională #război_ruso-ucrainean
